Noua Politică Economică
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Noua Politică Economică, sau NPE a fost un sistem de reforme economice care introduceau un compromis cu economia de piaţă, sistem pe care l-a instituit Vladimir Ilici Lenin în Uniunea Sovietică în 1921. Politica de urgenţă a comunismului de război introdusă pe perioada războiului civil a fost abandonată şi NPE a înlocuit-o în 1921 ca o măsură de însănătoşire.
NPE-ul a reintrodus într-o oarecare măsură proprietatea privată într-o mică parte a economiei, în mod special în agriculttură. A înlocuit politica "comunismului de război", care fusese folosită pe timpul războiului civil şi care a fost socotită nepotrivită pentru o ţară subdezvoltată ca Rusia, cu un soi de politică a "socialismului de piaţă", de aceea industriile naţionalizate (deţinute de guvern) au avut permisiunea să lucreze în mod autonom, în timp ce în agricultură a fost introdus un sistem de piaţă. Pentru a explica NPE, Lenin a spus: "Noi nu suntem suficient de civilizaţi pentru socialism", referindu-se la faptul că Rusia era în primul rând o naţiune agricolă, cu o populaţie urbană restrânsă numericeşte şi cu o bază industrială slabă şi de aceea nu îndeplinea criteriile economice necesare pentru socialism.
NPE a reuşit să refacă economia după devastările pricinuite de primul război mondial, revoluţia rusă şi războiul civil. Cel mai important, a crescut enorm producţia agricolă şi a pus capăt foametei. Această politică a fost abandonată la câţiva anui după moartea lui Lenin din 1924, pentru că s-a socotit că obiectivele iniţiale ale NPE au fost atinse şi că este timpul să se meargă mai departe. S-a crezut că, în general, s-a inteţionat ca NPE să fie doar o măsură intermediară, şi ea a dovedit nepopulară în rândul marxiştilor duri din partidul bolşevic datorită compromisurilor făcute capitalismului. Ei spuneau că este o trădare a principiilor comuniste şi credeau că va avea repercursiuni pe termen lung, aşa că doreau o economie planificată pe scară largă. Pe de altă parte, Lenin era citat că ar fi spus: "NPE este o realitate şi este aşa pe termen lung." Uneori această afirmaţie este utilizată pentru a pretinde că dacă Lenin ar fi trăit mai multă vreme, NPE ar fi continuat şi după 1929, şi controversata colectivizare nu ar fi avut loc niciodată sau s-ar fi desfăşurat în alt mod. Asemenea afirmaţii sunt discutabile.
Succesorul lui Lenin, Stalin, a introdus până în cele din urmă planificarea centralizată completă, (deşi aceasta a fost de fapt ideea opoziţiei de stânga pe care Stalin a epurat-o din partid), a renaţionalizat întreaga economie şi, de la sfârşitul deceniului al treilea şi în continuare, a introsus o politică de industrializare rapidă. Colectivizarea agriculturii făcute de Stalin a fost cea mai notabilă şi mai distructivă îndepărtare faţă de NPE. Deseori s-a spus că industrializarea s-ar fi putut face fără colectivizare, doar printr-o creştere a impozitelor plătite de ţărani, aşa cum s-a întâmplat în Japonia erei Meiji, în Germania de pe vremea lui Bismarck, în Taiwan şi în Coreea de Sud după război. Se aduce contraargumentul că, pe de altă parte, un asemena tip de industrializare ar fi luat mult mai mult timp decât versiunea ultrarapidă a lui Stalin, lăsând Uniunea Sovietică mult în urma statelor vestice, a Germaniei în special, în domeniile industrial şi militar, acestea putând probabil duce la victoria Germaniei Naziste în al doilea război mondial.
