Notre-Dame de Paris
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Catedrala Notre-Dame din Paris nu este numai simbolul capitalei ci şi al Franţei, deopotrivă.
Prima caramidă de fundaţie a fost pusă în anul 1163. În 1182, episcopul Maurice de Sully a sfinţit altarul, dar construcţia catedralei a durat din 1163 până în 1250. Construcţia clădirii cu cinci nave s-a terminat prin lucrările de pe faţada vestică, iar pe la mijlocul secolului XIII, prima capodoperă a stilului gotic timpuriu era gata. Cu toate că desenele iniţiale şi strana evocau încă stilul romanic, aici s-au aplicat pentru prima oară solutii arhitecturale specifice stilului gotic.
Faţada dantelată şi cele două turnuri patrulatere de câte 69 m fiecare radiază echilibru. Intrarea in catedrală se face prin trei porţi bogat ornamentate, care evocă simbolurile goticului târziu. Impresia spaţiala in interiorul bisericii este copleşitoare, zidurile ei se inalţă pe trei rânduri de coloane. De proporţii impozante, 130 m lungime, 35 m înălţime, nava principală este împodobită cu statui si picturi.
Notre-Dame este considerată cea mai întunecată catedrală dintre marile catedrale gotice, dar pe bună dreptate, lumina care se filtrează prin rozetele colorate conferă sentimente mistice în penumbra severă.
