Norvegiana cărturărească
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
| Norvegiană (Bokmål) (Bokmål) | |
|---|---|
| Vorbită în: | Norvegia |
| Regiune: | Europa de Nord |
| Număr de vorbitori: | 4,25 milioane utilizatori |
| Loc: | |
| Clasificare genetică: | Indo-Europeană |
| Statut oficial | |
| Limbă oficială în: | Norvegia, Uniunea Europeană |
| Reglementată de: | - |
| Coduri de limbă | |
| ISO 639-1 | nb |
| ISO 639-2 | nob |
| SIL | {{{sil}}} |
| Hartă indisponibilă | |
| Vezi şi: Limbă - Listă de limbi | |
Norvegiana cărturărească sau bokmål (în traducere "limba cărţii") este cel mai utilizat standard de scriere din cele două existente în norvegiană, celălalt standard fiind Norvegiana modernă (Nynorsk). Bokmål este folosit de 85-90% din vorbitorii de norvegiană şi este cel mai predat studenţilor străini care doresc să înveţe norvegiana. Bokmål şi Riksmål (vezi mai jos) se bazează în principal pe daneza scrisă şi fac parte din grupul norvegianei estice, în mod special a celei vorbite în jurul capitalei Oslo. Diversele dialecte norvegiane care sunt scrise cu ortografie Bokmål sunt cele care au evoluat diferit din Old Norse sub influenţa danezei şi a dialectelor germanice. În contrast, dialectele costelor vestice scrise de obicei cu Nynorsk, mai au anumite caracteristici tipice formei vechi a limbii.
Cuprins |
[modifică] Istorie
Înainte termenul oficial pentru Bokmål era Riksmål. Numele vechi este folosit încă pentru un standard de scriere neoficial care este mai conservativ decât Bokmål şi folosit de o parte mică a populaţiei. Bokmål s-a dezvoltat treptat din daneză, după 1814 când Norvegia a ieşit de sub influenţa Danemarcei şi a câştigat independenţa internă unită cu Suedia. În perioada 1550 - 1814, Norvegiana era interzisă ca şi limbă scrisă, iar daneza era singura acceptată ca şi limbă scrisă şi în serviciul religios. Ca urmare majoritatea oamenilor educaţi vorbeau o daneză cu accente norvegiene, iar oamenii obişnuiţi de la ţară vorbeau o limbă mult diferită. De aici a provenit numele de Bokmål, toate cărţile fiind scrise în daneză, iar Bokmål s-a format pe baza cărţilor.
[modifică] Apartenenţă şi clasificare
Nici Bokmål nici Nynorsk nu sunt considerate limbi în sine; ele sunt privite mai degrabă ca şi standarde de scriere ale aceleiaşi limbi - Limba norvegiană. Unele persoane le numesc însă ca şi limbi separate, aceasta mai degrabă pentru genealogia lingvistică: primul este considerat ca fiind o limbă germanică est-nordică (precum daneza şi suedeza), ultimul este o limbă germanică vest-nordică (la fel ca Limba faroeză şi Limba islandeză). Puţine persoane vorbesc vreuna din acestea două, dar unele dialecte existente sunt mai apropiate de Bokmål decât Nynorsk şi vice versa. În cazul dialectelor care sunt la fel de asemănătoare cu ambele standarde de scriere sau la fel de diferite, decizia asupra ortografiei utilizate poate fi luată de municipalităţi sau de către părinţi în clasele primare sau de către elevi şi studenţi în licee, colegii şi universităţi.
[modifică] Gramatică
Ca şi alte câteva limbi scandinavice, bokmål este una din puţinele limbi indoeuropene care nu conjugă verbele în funcţie de persoană şi număr. Substantivele pot avea trei genuri gramaticale: masculin, feminin şi neutru. Ca şi la alte limbi scandinavice, articolul hotărât este adăugat ca şi sufix la substantiv, ca şi în următoarle două exemple.
| Gen | Articol hotărât |
Articol nehotărât (cu adjectiv) |
Articol nehotărât (cu adjectiv) |
|---|---|---|---|
| bil (maşină) | bilen | en bil | den store bilen |
| hus (casă) | huset | et hus | det store huset |
[modifică] Bokmål şi Nynorsk
Iată un exemplu care subliniază diferenţa dintre Bokmål şi Nynorsk:
Bokmål: Jeg kommer fra Norge. (în daneză: Jeg kommer fra Norge)
Nynorsk: Eg kjem frå Noreg.
Română: Sunt (vin) din Norvegia.
Bokmål: Hva heter du? (daneză: Hvad hedder du?, dar d din hvad de-abia se aude)
Nynorsk: Kva heiter du?
Română: Cum te numeşti?
