Niels Henrik Abel
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Niels Henrik Abel (n. 5 august 1802, Findo - d. 6 aprilie 1829, Froland) a fost un matematician norvegian, pionier în dezvoltarea unor ramuri ale matematicilor moderne.
[modifică] Date biografice
În 1822 se înscrie la Universitatea Christiania; totuşi a studiat matematica aproape în întregime de unul singur. După absovire a studiat la Berlin şi Paris. În Berlin a întâlnit şi a fost ajutat de A. Crelle, fondator a Journal fur die Reine und Angewandte Mathematik şi a participat la fondarea acestui jurnal. Deşi a făcut o muncă admirabilă la Paris, nu a câştigat faima pe care o merita. S-a întors în Norvegia în mai 1827 dar, fără a găsi o slujbă, a fost obligat să înfrunte sărăcia în timp ce îşi continua cercetarea. A murit la 26 de ani de tuberculoză.
[modifică] Opera
Încă de la 19 ani Abel a arătat că ecuaţiile de ordin mai mare sau egal ca 5 nu sunt rezolvabile algebric. A demonstrat că ecuaţiile abeliene pot fi rezolvate algebric, a contribuit la teoria seriilor binomiale şi a seriilor infinite în general, la teoria funcţiilor eliptice, introducerea integralelor abeliene şi la stabilirea teoremei lui Abel. În 1824 a demonstrat că este imposibil de găsit soluţii ale ecuaţiilor de gradul cinci sau mai mare cu ajutorul radicalilor) teorema (Ruffini-Abel). În 1825 a descoperit funcţiile eliptice, funcţii cu dublă periodicitate şi le-a publicat în 1827. În acelaşi timp cu K. Jacobi a pus bazele funcţiilor eliptice şi a cercetat integralele care-i poarta numele. În 1826 a dat un exemplu de ecuaţie integrală: să se găsească curba descrisă de o masă, atunci când aceasta alunecă de-a lungul curbei dintr-o poziţie de repaos către punctul cel mai de jos, timpul pentru a ajunge în punctul respectiv fiind cunoscut.
[modifică] Legături externe
- en Biografie 1
- en Biografie 2
