Nicolae Iliescu
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Nicolae Iliescu (* 7 februarie 1956, Bucureşti), scriitor şi publicist. A absolvit Facultatea de Limba şi Literatura Română a Universităţii din Bucureşti. Este doctor în filologie al Universităţii din Bucureşti.
A fost membru al cenaclului „Junimea“, condus de Ovid S. Crohmălniceanu şi al „Cenaclului de Luni“, condus de Nicolae Manolescu. În prezent autorul este secretar ştiinţific doctor al Academiei Române. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România şi membru fondator al Asociaţiei Scriitorilor Profesionişti din România, ASPRO.
[modifică] Volume publicate
A debutat în 1983 cu volumul de proză scurtă „Departe, pe jos...“
A mai publicat volumele: „Dus-întors“ (1988); „Discheta de demaraj“ (1995); „Distribuţia a fost următoarea“ (1995). Împreună cu prozatorul George Cuşnarencu a publicat volumul „Dodecaedru“, (1991), iar împreună cu Mihaela Iliescu, volumul „Cele şapte minuni ale lumii“ (1998).
Este prezent cu proze scurte în antologiile „Desant ?83“ (1983; ediţia a II-a, Editura Paralela 45, 2000), „Generaţia ?80 în proza scurtă“ (Editura Paralela 45, 1998) şi în secţiunea antologică a volumului „Experimentul literar românesc postbelic“ (Editura Paralela 45, 1998).
[modifică] Premii si distincţii
A premiul pentru proză „Ion Creangă“ al Academiei Române (1991).
