Munţii Tatra
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Munţii Tatra reprezintă sectorul cel mai înalt al lanţului montan carpatic. Se întinde la graniţa dintre Slovacia şi Polonia, cea mai mare parte a masei montane revenindu-i primei. Cel mai înalt punct este Gerlachovský štít, cu o altitudine de 2655 m din partea slovacă. Mai multe vârfuri depăşesc 2600 m, toate în Slovacia. În Polonia altitudinea maximă este atinsă în Vf. Rysy de 2499 m, pe graniţa cu Slovacia.
În funcţie de aspectul reliefului se împarte în mai multe sectoare: Tatra Înaltă, Tatra Joasă, Tatra Vestică, Tatra Albă
Altitudinea mare este dată de alcătuirea geologică, în care predomină granitele şi şisturile cristaline.
În Cuaternar o mare parte a acestor munţi a fost acoperită de gheţari montani. În urma acţiunii lor morfologice au rezultat forme de relief specifice: văi cu profilul transversal sub forma literei „U”, circuri glaciare, parguri glaciare, creste înguste, cuvete lacustre şi morene.
