Mircea Ivănescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Mircea Ivănescu (n. 26 martie 1931) este un scriitor, poet, eseist şi traducător român contempoarn. Este considerat a fi unul dintre cei mai importanţi poeţi români contemporani şi un pionier al postmodernismului în Europa Centrala şi de Est. A tradus romane foarte importante, Ulise al lui James Joyce, aceasta fiind considerată o capodoperă a traducerilor în limba română. A tradus şi o serie de povestiri, jurnale şi corespondenţă ale lui Franz Kafka.

A contribuit într-un mod esenţial la recuperarea narativităţii în poezia autohtonă din a doua jumătate a anilor ’60 şi din anii ’70. A tradus masiv din poezia americană, cu care de altfel poeziile sale sunt înrudite.

Multiplu premiat pentru poezia şi traducerile sale, Mircea Ivănescu a fost propus în 1999 pentru premiul Nobel pentru literatură de către Asociaţia Scriitorilor Profesionişti din România, la solicitarea Comitetului Nobel al Academiei Suedeze.

[modifică] Studii

A absolvit în 1954 Facultatea de Filologie (secţia franceză) a Universităţii Bucureşti. A fost, pe rând, redactor la Agerpres, la revista Lumea, la Editura pentru Literatură Universala şi la revista "Transilvania" din Sibiu.

[modifică] Opera sa

De la volumul de debut din 1968 şi pâna la versurile recente, incluse în selecţia "din periodice şi inedite" a antologiei de autor "poesii vechi şi nouă" (1999), de-a lungul a peste trei decenii, poezia lui Mircea Ivanescu a ramas egală cu ea însăşi, atât în ritmul producerii, cât şi în calitatea ei estetică. S-a spus despre el că e un poet "care nu încape într-o antologie" (Ion Bogdan Lefter). Titlurile volumelor sale de poezii sunt banale, puţin spectaculoase. A scris poeme despre personajul Mopete, numele acestuia conţine o anagramă a cuvintelor poet şi poem.