Material fotografic
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Material fotografic, înseamnă un produs care conţine unul sau mai multe straturi fotosensibile aplicate pe un suport destinat înregistrării imaginilor alb-negru sau color. Poate fi preparat pe bază de halogenură de argint sau alte elemente fotosensibile.
Materialul fotografic se foloseşte în fotografie, sub denumirea de "roll film" ca suport transparent flexibil negativ şi în cinematografie sub denumirea de "peliculă cinematografică", negativ, pozitiv sau reversibil .
Pelicula cinematografică este elementul purtător al imaginii şi sunetului, pe un suport transparent flexibil de lăţimi diferite şi cu perforaţii pe margine.
Materialul fotografic se compune din trei straturi principale: suportul, emulsia fotosensibilă şi stratul protector.
Cuprins |
[modifică] Suportul
Suportul este o panglică dintr-un material flexibil, omogen, elastic, rezistent, cu adaos de substanţe plastifiante şi pe care se depune emulsia fotosensibilă. Din punct de vedere al compoziţiei există 3 tipuri de compoziţii: suport de nitroceluloză (folosit la începutul cinematografiei), suport de tip acetat de celuloză şi suport de poliesteri.
- Suportul de nitroceluloză
Acest era un material uşor flamabil, cu o viteză de propagare a flăcării foarte mare. Arde şi fără aer, degajând o masă de gaze nocive. La 700C începe să se descompună latent, între 120° C - 160° C se aprinde, după care apare fenomenul de autoaprindere bruscă. De remarcat este faptul că după o depozitare de peste 30 de ani, pelicula se descompune şi se autoaprinde. Nu se mai utilizează.
- Suportul de acetat de celuloză
Are calitatea de a nu fi flamabil şi are o durată mult mai mare de îmbătrânire. Însă şi acesta prin îmbătrânire sau proastă manipulare devine scorţos şi casant. Se utilizează din ce în ce mai puţin.
- Suportul din poliesteri
Are calităţi superioare fiind mult mai subţire, mult mai rezistent la acţionări mecanice, mai uşor de întreţinut şi manipulat. Se utilizează pe scară largă.
De remarcat este faptul că în exploatare pelicula se păstrează în cutii speciale de transport, iar în cinematografe sau depozite trebuie să se asigure păstrarea la o temperatură şi o umiditate adecvată manualului de exploatare.
[modifică] Emulsia fotosensibilă
Este cel de al doilea strat al peliculei. Este o masă de gelatină în care sunt dizolvate cristale de săruri fotosensibile de argint.
Mărimea acestor cristale variază între fracţiuni de microni şi câţiva microni şi sunt aşezate în mai multe straturi. Dimensiunea lor este direct proporţională cu sensibilitatea peliculei.
În afară de gelatină şi substanţe fotosensibile, în compoziţia emulsiei se mai găsesc stabilizatori, care au rolul de a păstra imaginea latentă mult timp.
Aceasta este structura peliculei alb / negru.
În cazul peliculei color se adaugă sensibilizatori, care sunt nişte coloranţi organici care fac ca pelicula să fie sensibilă la o culoare.
În funcţie de sensibilizatorii din componenţa emulsiei peliculei, aceasta poate fi:
- Emulsie nesensibilizată, care reacţionează la culorile albastru şi violet.
- Emulsie ortocromatică, care reacţionează la culorile albastru, violet, galben şi verde.
Aceste două tipuri se pot prelucra la lumină inactivă roşie.
- Emulsie pancromatică, care reacţionează faţă de primele două şi la culoarea roşie; se prelucrează la întuneric total sau la o lumină monocromatică verde.
- Emulsie infracromatică, care este sensibilă la radiaţii infraroşii (se pot face filmări prin ceaţă, filmări cu efecte speciale - de noapte, cu filtru special infraroşu în faţa obiectivului etc.)
Emulsia este foarte fragilă, sensibilă la cele mai mici acţionări mecanice, absoarbe lichidele şi grăsimile. Necesită o mare atenţie în manipulare. Este fixată de suport cu un adeziv numit strat de priză.
[modifică] Stratul protector
Suportul şi emulsia sunt protejate împotriva acţionărilor mecanice, a mediului înconjurător care poate acţiona asupra plastefianţilor,a structurii moleculare (contractare sau dilatare excesivă ), de un strat de lac sau poliester. Această protecţie se aplică pe ambele feţe ale peliculei.
[modifică] Structura peliculei cinematografice alb/negru
Expunerea elementelor structurale este făcută de sus în jos:
- Strat antiabraziv, necesar protejerii stratului fotosensibil.
- Strat fotosensibil
- Strat liant necesar fixării stratului fotosensibil pe suport.
- Suportul transparent flexibil cu perforaţii.
- Strat antihalo sau antireflex.
[modifică] Structura peliculei cinematografice color
Expunerea elementelor structurale este facută de sus în jos:
- Strat antiabraziv.
- Strat sensibil la indigo
- Strat galben filtrant
- Strat sensibil la verde
- Strat sensibil la roşu
- Suportul transparent flexibil
- Strat antihalo
[modifică] Clasificarea peliculelor cinematografice
[modifică] După destinaţie
- Negativă, destinată procesului de filmare în condiţii de iluminare naturală sau artificială.
- Pozitivă, destinată realizării de copii după materialele negative de imagine şi sunet.
- Dup negativă, folosită în procesul intermediar de relizarea unei producţii de film.
- Dup pozitiv, idem ca cel negativ.
[modifică] După natura suportului
- Inflamabilă fabricată din suport din nitroceluloză (nu se mai foloseşte, dar se mai poate găsi în arhiva de filme).
- Neinflamabilă, fabricată din triacetat de celuloză sau poliesteri, cea utilizată în prezent.
[modifică] După tipul şi amplasarea perforaţiei (peliculă negativă sau pozitivă, cu perforaţii pe ambele părţi sau o parte)
- Peliculă îngustă: 16 mm, 2 x 16 mm, 8 mm, 8,5 mm,2 x 8 mm. Are perforaţii pe o singură parte.
- Peliculă normală: de 35 mm. Are perforaţii pe ambele părţi.
- Pelicula lată: de 55 mm, 65mm, 70 mm. Are perforaţii pe ambele părţi.
[modifică] Sensibilitate spectrală la diferite radiaţii ale spectrului
- nesensibilizată
- sensibilizată
