Malcatun
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Malcatun a fost soţia lui Osman I. Gazi (Cuceritorul) (ca. 1258-1326). Ca protagonistă a visului expansiunii osmane e cunoscută în literatura română datorită strofei a patra din „Scrisorarea III” [1] de Mihai Eminescu.
Visul lui Osman e relatat de cronicarul Derviş Ahmet-i ‘Aşıki, numit ‘Aşık-Paşa-Fiul (ca. 1400 - ca. 1490) în “Lucruri de însemnǎtate şi istorii ale casei Osman” (“Menakıb u tevarih-i ‘Al-i ‘Osman”):
- „Despre ce vis a avut Osman Gazi, cui i l-a povestit şi cum i s-a tǎlmǎcit.
- Osman Gazi se rugǎ…; apoi îl copleşi somnul, se întinse şi adormi. Astfel avu un vis.
- Însǎ pe vremea aceea vieţuia un şeic sfânt, care fǎcuse mai multe minuni şi cǎruia îi era cu credinţǎ supus întreg poporul. Se spune cǎ ar fi fost un derviş, dar el ştia sǎ ascundǎ asta în sinea lui; era bogat în pǎmânturi, averi şi turme, avea discipoli şi era un om tare învǎţat. Casa lui de oaspeţi nu stǎtea deloc goalǎ, şi Osman Gazi obişnuia şi el sǎ vinǎ ca musafir la acest om sfânt.
- De cum adormi aşadar, Osman Gazi visǎ cum din pieptul acestui sfânt se înalţǎ luna şi vine la el, Osman Gazi, de se coboarǎ în pieptul lui. Şi din clipa în care se cufundǎ luna în pieptul lui Osman Gazi crescu din buricul sǎu un copac, a cǎrui umbrǎ acoperi întreaga lume. Şi în umbra lui erau munţi, iar la poalele fiecǎrui munte izvorau râuri care potoleau setea oamenilor, le udau grǎdinile sau le umpleau fântânile.
- Dupǎ cum se trezi din somn, Osman Gazi se duse la şeic şi îi povesti acestuia visul lui. Şeicul zise: ‚Slavǎ ţie, fiul meu Osman – Allah cel Înalt vǎ sorteşte ţie şi neamului tǎu stǎpânirea. Sǎ vǎ fie binecuvântatǎ! Iar fiica mea Malhun e menitǎ de a-ţi fi soţie.’ Şi deîndatǎ fǎcu nunta şi îi dǎdu lui Osman Gazi pe fiica lui de nevastǎ.”
Personajul a fost ca "Malchatun" (1952) subiectul unui roman din "Tetralogia osmană" a scriitorului german Johannes Tralow, în care, bineînţeles, puţinele elemente certe din punct de vedere istoric sunt completate de ficţiune.
