Limba friuliană

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Friuliană (Furlan)
Vorbită în:	Italia
Regiune:	Friuli-Venezia Giulia
Număr de vorbitori:	600.000
Loc:	?
Clasificare genetică:	Indo-Europene Italice Romanice Italice de vest Romanice de vest Galo-iberiene Galo-romanice Galo-rheţiene Rheţiene Limba Friuliană
Statut oficial
Limbă oficială în:	În Italia e recunoscută oficial conform Legii 422/1999.
Reglementată de:	Osservatori Regjonâl de Lenghe e de Culture Furlanis
Coduri de limbă
ISO 639-1
ISO 639-2	fur
SIL
Hartă indisponibilă
Vezi şi: Limbă - Listă de limbi

Friuliana sau limba friuliană ( furlan sau denumită cu afecţiune marilenghe în friuliană, friulano în italiană) este o limbă romanică aparţinând familiei limbilor rheţiene, vorbită în regiunea Friuli-Venezia Giulia, situată în nordestul Italiei. Friuliana numără aproximativ 600.000 de vorbitori nativi, a căror vastă majoritate vorbesc şi italiana. Friuliana este adeseori denumită şi Ladina estică întrucât ladina şi friuliana sunt puternic înrudite.

Spre deosebire de ladină, vorbită de mult mai puţini vorbitori (circa 30.000), dar care a fost foarte conservativă, friuliana s-a îndepărtat de "matca" iniţială suferind influenţe multiple din partea limbilor care au înconjurat-o: germana, italiana, veneţiana şi slovena. Documente scrise în friuliană sunt atestate încă din secolul al XI-lea, iar literatura în friuliană, atât poezie cât şi proză, datează de la începutul anilor 1300. În secolul 20, a existat un interes renăscut crescând pentru această limbă rheţiană, care continuă şi azi.

[modifică] Poeţi şi scriitori faimoşi

Ermes di Colorêt (secolul al 16-lea)
Pietro Zorutti (secolul al 19-lea)
Pier Paolo Pasolini (secolul al 20-lea)

[modifică] Gramatică

[modifică] Fonologie

Vocalele lungi sunt tipice pentru limba friuliană. Acest fapt a determinat o influenţă semnificativă pentru pronunţia atât în friuliană cât şi în italiană.

Distincţia pe care friuliana o face între vocale lungi şi vocale scurte este evidentă în perechi minimale (în ortografia oficială, vocalele lungi sunt marcate printr-un accent circumflex).

lat (lapte)

lât (mers, dus)

fis (compact, dens)

fîs (fii)

lus (lux)

lûs (lumină)

Dialectele friulianei diferă în modul de a trata vocalele lungi. În unele dialecte vocalele lungi devin diftongi. Ulmător tabel indică cum patru cuvinte (pît - picior, sêt - sete, pôc - mic(ă) şi fûc - foc) sunt pronunţate în patru dialecte. Fiecare dialect utilizează o combinaţie unică de diftongi (în galben) şi monoftongi (în albastru) pentru vocalele lungi.

	Vest	Codroipo	Carnia	Central
sêt	[seit]	[se:t]	[seit]	[se:t]
pît	[peit]	[peit]	[pi:t]	[pi:t]
pôc	[pouk]	[po:k]	[pouk]	[po:k]
fûc	[fouk]	[fouk]	[fu:k]	[fu:k]

Consoanele duble (ll, rr, ş.a.m.d.), utilizate frecvent în italiană, sunt aproape absente în friuliană.

[modifică] Morfologie

[modifică] Articole

În friuliană, substantivele care se referă la lucruri lipsite de viaţă sau concepte abstracte sunt fie masculine ori feminine. Spre exemplificare "il mûr" ("zidul", masculin), "la cjadree" ("scaunul", feminin).

Articolele iau următoarele forme, derivate din latină, ille şi unus:

Articole hotărâte
Număr	Masculin	Feminin
Singular	il	la
Plural	i	lis

Înaintea unui cuvânt ce începe cu o vocală, ambele pot fi abreviate la l'.

Articolul nehotărât în friuliană variază corespunzător cu genul substantivului.

Articolele nehotărâte
Masculine	un
Feminine	une

A se remarca că aceste forme reprezintă forme standard; în limba vorbită se poate auzi adesea şi el (în friuliana nordică) ori al (în friuliana sudică şi vestică) în loc de il, li (sau las în friuliana nordică) în loc de lis şi le în loc de la, dar aceste variante trebuiesc evitate în limba friuliană scrisă. Vocalele finale, aşa cum ar fi -e din une se pronunţă.

Există de asemenea şi articol partitiv; are doar o formă, des. Spre exemplu, des vacjis înseamnă nişte vaci).