Leonid Dimov
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Leonid Dimov (n. 11 ianuarie 1926, Ismail, Basarabia - d. 5 decembrie 1987, Bucureşti) este principalul reprezentant al onirismului în poezia românească, explorator al visului ca realitate absolută, obiectivă. Leonid Dimov este un poet şi un traducător roman, fiul Nadejdei Dimov.
Cuprins |
[modifică] Studii
- A absolvit colegiul Sfântul Sava din Bucureşti, 1944, continuând cu studii la Facultatea de Filologie din Bucureşti, facultate pe care a abandonat-o, însă.
[modifică] Selecţie din operă
- Versuri, (1966)
- 7 poeme, (1968)
- Pe malul Styxului, (1968)
- Carte de vise, (1969)
- Semne cereşti, (1970)
- Eleusis, (1970)
- Deschideri, (1972)
- A.B.C., (1973)
- La capăt,(1974)
- Litanii pentru Horia, (1975)
- Dialectica vârstelor, (1977)
- Tinereţe fără bătrâneţe,(1978)
- Spectacol, (1979)
- Veşnica reîntoarcere, (1982)
Alte ediţii şi antologii: A.B.C., Ed. Cartea Românească, 1973
- Texte, prefaţă de Mircea Iorgulescu, Ed. Albatros
- Cele mai frumoase poezii, 1980; Versuri, ediţie îngrijită, postfaţă, tabel cronologic şi referinţe critice de Nicolae Barna, Ed. Gramar, 2000.
[modifică] Cartea de vise
A apărut în 1969, la Editura pentru Literatură, cu coperta şi ilustraţiile de Florin Pucă. Materia volumului este împărţită în patru cicluri:
- Hipnagogice
- 7 proze
- La capătul somnului
- Poeme de veghe
Texte teoretice foarte importante pentru înţelegerea onirismului estetic, semnate de Leonid Dimov şi Dumitru Ţepeneag, sunt strânse de Corin Braga în antologia Momentul oniric, Ed. Cartea Românească, 1997.
[modifică] Traduceri
A tradus din Marcel Raymond, Curzio Malaparte, Gerard de Nerval, Andrei Belîi, M. I. Lermontov.
[modifică] Premii şi distincţii
- Premiul Uniunii Scriitorilor, 1979
- Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti, 1968, 1977, 1982
