Lemă în matematică
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Lemă, cuvânt de origine greacă (lemma, a se vedea Lemă), folosit în matematică, semnifică o propoziţie matematică care este demostrabilă, fiind deja demonstrată şi categorisită. În matematică o lemă este folosită ca orice teoremă, dar este de obicei, un pas intermediar în demonstrarea unui adevăr matematic de mai largă circulaţie, care, de obicei, poartă numele de teoremă. Este interesant că multe leme din matematică sunt mai puternice şi mai bine cunoscute ca unele teoreme sau corolare.
Câteva exemple de leme matematice mai bine cunoscute ar putea fi următoarele:
- Lema lui Bézout
- Lema lui Fatou
- Lema lui Gauss
- Lema lui Nakayama
- Lema lui Zorn
Cuvântul din greaca veche, "lemma" (λεμμα), la singular, respectiv "lemmata" (λεμματα), la plural, semnifica iniţial orice ce este primit (a se vedea lemă). Grecii antici i-au conferit şi alte semnificaţii în logică, mai ales în Şcoala stoicilor.
