Laurenţiu Ulici
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Laurenţiu Ulici (n. 6 mai 1943, Buzău - d. noiembrie 2000) este un critic literar, licenţiat al Facultăţii de Filologie în 1966 şi al Facultăţii de Filosofie în 1970. Membru in Parlamentul României din partea Uniunii Fortelor de Dreapta. Cariera politica şi-a început-o însă în Partidul Aliantei Civice, alături de Mona Muscă.
Critic literar şi Preşedinte al Uniunii Scriitorilor din România, din 1995 până în anul morţii în luna noiembrie 2000.
Moartea a fost accidentală, prin asfixiere ce s-a datorat unei sobe stricate, şi s-a produs în Făgăraş, unde Preşedintele de atunci al Uniunii Scriitorilor se afla la un congres al scriitorilor. Împreună cu el a decedat şi şoferul său.
[modifică] Opera
- Recurs, 1971 (eseuri)
- Prima verba, 1974 (critică)
- Nouă poeţi, 1974
- Biblioteca Babel, 1978 (eseuri)
- Prima verba II, 1978
- Confort Procust, 1983 (cronici literare)
- Prima verba III, 1992
- Literatura română contemporană - 1995, volumul I-Poezia;(opera ramasa neincheiata)
- Dubla impostură, 1996 (essais politiques)
[modifică] Antologii
A ingrijit antologiile Nobel contre Nobel - 1988; 1001 de poezii românesti -1998.
