Intervenţia voluntară
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Intervenţia voluntară este cererea unui terţ de a intra într-un proces pornit de alte părţi, pentru a-şi apăra un drept propriu sau pentru a apăra dreptul unei părţi din acel proces.
Cuprins |
[modifică] Elemente definitorii
- existenţa unui proces în curs de judecată
- introducerea în procesul respectiv a unui terţ, din iniţiativa acestuia
- justificarea unui interes propriu al terţului
[modifică] Feluri de intervenţie voluntară
[modifică] Intervenţia voluntară principală
Este în fapt o veritabilă chemare în judecată prin care un terţ solicită introducerea sa într-un proces preexistent pentru a i se recunoaşte sau stabili un drept propriu. Cererea, soluţionabilă şi independent de litigiul pendente, are un caracter incidental ce determină lărgirea cadrului procesual din punctul de vedere al părţilor şi în anumte cazuri şi sub aspectul obiectului litigiului.
Intervenţia voluntară principală se poate face, de regulă, doar în faţa primei instanţe, până înainte de închiderea dezbaterilor. În mod excepţional, cu acordul părţilor implicate în litigiul în curs de desfăşurare, o astfel de cerere poate fi admisă şi în instanţa de apel.
În cazul în care pretenţiile terţului sunt susceptibile de soluţionare în litigiul pendente, instanţa de judecată va admite în principiu cererea de intervenţie. În cazul contrar, va pronunţa printr-o încheiere respingerea cererii.
Ca urmare a încuviinţării în principiu, instanţa este învestită cu judecarea pretenţiilor terţului intervenient care devine astfel parte în proces, dreptul pretins de acesta devine un drept litigios, părţile iniţiale sunt puse în întârziere faţă de intervenient, iar prescripţia extinctivă, a dreptului la acţiune, este întreruptă condiţionat.
[modifică] Intervenţia voluntară accesorie
Este cererea prin care un terţ care justifică un interes preventiv, solicită introducerea sa într-un litigiu în curs de desfăşurare, pentru a apăra drepturile uneia din părţile iniţiale. Intervenţia voluntară accesorie duce la lărgirea cadrului procesual doar sub aspectul părţilor. Spre deosebire de cererea voluntară principală, cea accesorie se poate face chiar şi înaintea instanţei de recurs.
