Hidroxiclorochina

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Cuprins

1 Mod de acţiune
2 Mod de administrare
3 Contraindicaţii
4 Reacţii adverse
5 Supradozare
6 Bibliografie

[modifică] Mod de acţiune

Hidroxiclorochina, o 4-aminochinolină, este un antimalaric a cărui acţiune schizontocidă rapidă se asociază cu activitatea gametocidă şi este, totodată, un antireumatic slow-acting. Hidroxiclorochina are mai multe proprietăţi farmacologice: *interacţiuni cu grupări sulfhidril SH

modularea activităţii unor enzime (între care fosfolipaza, NADH-citocrom-C-reductaza, colinesteraze, proteaze şi hidrolaze)
stabilizarea membranelor lizozomale
inhibarea formării prostaglandinelor, a funcţiei chemotactice şi fagocitice a polimorfonuclearelor;
posibila interferare a producerii de interleukină-1 de către monocite şi inhibarea eliberării de anion superoxid de către neutrofile. Concentrarea în veziculele acide intracelulare şi creşterea consecutivă a pH-ului acestora poate explica atât efectele antiprotozoarice, cât şi pe cele antireumatice.Hidroxiclorochina se absoarbe rapid după administrare orală. Biodisponibilitatea medie este aproximativ 74%. Este larg distribuită în organism şi se acumulează în celula eritrocitară şi în ţesutul hepatic, pulmonar, renal şi ocular. Este biotransformată parţial în ficat la metabolitul etilat activ şi este eliminată principal pe cale renală, în proporţie de 23 – 25% în formă nemodificată, dar şi pe cale biliară. Eliminarea este lentă, semiviaţa de eliminare finală fiind aproximativ 50 de zile (sânge integral) sau 32 de zile (plasmă). Hidroxiclorochina traversează bariera placentară şi, probabil, asemănător clorochinei, se elimină în laptele matern.

Indicaţii: Afecţiuni reumatice şi dermatologice: lupus eritematos sistemic; lupus eritematos discoid; artrită reumatoidă; artrită cronică juvenilă; afecţiuni dermatologice produse sau agravate de lumina solară. Malarie: pentru tratamentul atacurilor acute şi pentru suprimarea malariei produsă de Plasmodium vivax, P. ovale şi P. malariae sau de tulpini senzitive de P. falciparium. Pentru tratamentul radical al malariei produsă de tulpini senzitive de P. falciparium.

[modifică] Mod de administrare

Numai pentru administrare orală.

Maladii reumatice: Hidroxiclorochina are acţiune cumulativă şi va necesita câteva săptămâni pentru a-şi exercita efectele ei terapeutice benefice, în timp ce efecte adverse minore pot apărea relativ precoce. Dacă nu se produce o ameliorare obiectivă în primele 6 luni, tratamentul va fi întrerupt. Lupus eritematos sistemic sau discoid: la adulţi, iniţial, 400 mg până la 800 mg pe zi. Pentru tratamentul de menţinere, 200 mg până la 400 mg pe zi.
Artrită reumatoidă: la adulţi, iniţial, 400 mg până la 600 mg pe zi. Pentru tratamentul de menţinere, 200 mg până la 400 mg pe zi.
Artrită cronică juvenilă: dozele nu vor depăşi 6,5 mg/kg corp şi vor fi întotdeauna sub limita de 400 mg pe zi.
Afecţiuni dermatologice prin expunerea la soare: tratamentul se va restrânge la perioadele de maximă expunere la soare. La adulţi, pot fi suficiente 400 mg pe zi.
Malarie: supresia malariei: la adulţi, 400 mg în aceeaşi zi a fiecărei săptămâni. La copii, doza supresivă săptămânală este 6,5 mg/kg corp, dar nu va depăşi doza pentru adult, indiferent de greutate. Dacă circumstanţele permit, tratamentul supresiv va începe cu 2 săptămâni înaintea expunerii. În orice caz, dacă această recomandare nu poate fi respectată, se poate administra o doză iniţială dublă (de încărcare), de 800 mg la adulţi sau 12,9 mg/kg (dar fără a depăşi 800 mg) la copii, divizată în 2 prize, la interval de 6 ore. Tratamentul supresiv trebuie continuat încă 8 săptămâni după părăsirea zonei endemice. Tratamentul atacului acut de malarie: la adulţi, o doză iniţială de 800 mg, urmată la 6–8 ore de 400 mg, timp de 2 zile consecutive (total 2 g de hidroxiclorochin sulfat). O schemă alternativă, utilizând o singură doză de 800 mg, s-a dovedit, de asemenea, eficientă. Dozele pentru adulţi pot fi calculate în funcţie de masa corporală, la fel ca cele pentru copii (vezi mai jos). La copii, o doză de 32 mg/kg corp (dar fără a depăşi 2 g) se divizează şi se administrează în 3 zile, după cum urmează: Prima doză: 12,9 mg/kg (dar fără a depăşi o doză unică de 800 mg). A doua doză: 6,5 mg/kg (dar fără a depăşi 400 mg), la 6 ore după prima doză. A treia doză: 6,5 mg/kg (dar fără a depăşi 400 mg), la 18 ore după a doua doză. A patra doză: 6,5 mg/kg (dar fără a depăşi 400 mg), la 24 de ore după a doua doză.

[modifică] Contraindicaţii

Maculopatie a ochiului preexistentă. Hipersensibilitate (alergie) cunoscută la derivaţi ai 4-aminochinolinei.

Precauţii:

Generale: înaintea începerii unui tratament pe termen lung, ambii ochi vor fi examinaţi pentru acuitatea uzuală, câmpul vizual central şi vederea culorilor (oftalmoscopie atentă). După aceea, examinarea va fi repetată, cel puţin, anual. Această examinare va fi mai frecventă şi mai adaptată pacientului, dacă este prezent unul dintre următorii factori: doza zilnică depăşeşte 6,5 mg/kg corp; insuficienţă renală; durata tratamentului mai mare de 10 ani; vârsta peste 65 de ani; acuitatea vizuală sub 0,8. La apariţia oricărei tulburări oculare (acuitate vizuală, percepţia culorilor) trebuie efectuată examinarea oculară, după care pacientul rămâne sub observaţie continuă pentru progresia posibilă a anomaliei. Riscul de retinopatie la 4-aminochinoline pare dependent de doză şi este probabil să fie crescut dacă se depăşesc dozele recomandate. Se va manifesta precauţie la pacienţii cu deficienţe hepatice sau renale, la care poate fi necesară reducerea dozelor, ca şi la cei care utilizează medicamente despre care se cunoaşte că afectează aceste organe. Se va manifesta precauţie, de asemenea, la pacienţii cu tulburări gastrointestinale, neurologice sau sanguine, la cei cu sensibilitate la chinină, sau cu deficit de glucozo-6-fosfat dehidrogenază, cu porfirie sau psoriazis. Cu toate că riscul de depresie medulară este scăzut sunt recomandate teste sanguine periodice, iar tratamentul va fi întrerupt dacă apar anomalii. Copiii mici sunt deosebit de sensibili la efectele toxice ale 4-aminochinolinelor, de aceea, pacienţii vor fi avertizaţi să nu lase hidroxiclorochina la îndemâna copiilor. Malarie: hidroxiclorochina nu este eficace împotriva tulpinilor rezistente de P. falciparum, şi nu este activă împotriva formelor exo-eritrocitare de P. vivax, P. ovale şi P. malariae şi, deci, administrată profilactic, nu va preveni nici infecţia, nici recăderile infecţiei datorată acestor organisme.
Interacţiuni medicamentoase şi alte tipuri de interacţiune ==

Tratamentul simultan cu hidroxiclorochină şi digoxină poate conduce la creşterea concentraţiilor serice ale digoxinei: nivelele serice ale digoxinei vor fi atent monitorizate la pacienţii care primesc aceste tratamente asociate.

Sarcină şi alăptare

Administrarea hidroxiclorochinei în timpul sarcinii trebuie evitată, cu excepţia utilizării ei pentru supresia sau tratamentul malariei, dacă medicul cântăreşte că beneficiile potenţiale depăşesc riscurile potenţiale. Se va reţine că 4-aminochinolinele în doze terapeutice au fost asociate cu leziuni SNC, inclusiv ototoxicitate (toxicitate auditivă şi vestibulară, surditate congenitală), hemoragii retiniene şi pigmentare retiniană anormală. O atenţie deosebită va fi acordată utilizării hidroxiclorochinei în timpul alăptării, deoarece s-a observat că se elimină în mici cantităţi în laptele matern şi este cunoscut că nou-născuţii sunt extrem de sensibili la efectele toxice ale 4-aminochinolinelor.

Efecte asupra capacităţii de a şofa sau de a conduce utilaje în mişcare:

Pacienţii vor fi avertizaţi asupra capacităţii de a şofa sau de a conduce utilaje în mişcare, întrucât hidroxiclorochina poate afecta acomodarea oculară şi poate produce înceţoşarea vederii. Dacă aceste tulburări nu dispar în timp, poate fi necesară o reducere temporară a dozelor.

[modifică] Reacţii adverse

Rar poate apărea retinopatie cu modificări de pigmentare şi defecte ale câmpului vizual. În formele incipiente, aceste modificări au fost reversibile la întreruperea administrării. Dacă retinopatia este lăsată să evolueze spre stadii mai avansate, poate exista riscul să progreseze şi după întreruperea tratamentului. Au fost semnalate modificări ale corneei, între care edem şi opacifieri. Acestea pot fi asimptomatice sau pot genera apariţia de halouri, vedere înceţoşată sau fotofobie. Aceste tulburări pot să dispară în timpul tratamentului sau doar la întreruperea acestuia. Înceţoşarea vederii, dependentă de doză şi reversibilă, poate să apară, datorită unei tulburări de acomodare. Rash-ul cutanat apare uneori; au fost, de asemenea, semnalate modificări pigmentare ale pielii şi membranelor mucoase, albirea părului şi alopecie. Acestea dispar, de obicei repede, la întreruperea tratamentului. Au fost semnalate cazuri izolate de dermatită exfoliativă. Alte efecte adverse includ tulburări gastrointestinale, cum ar fi greaţă, diaree, anorexie, dureri abdominale şi, rar, vărsături. Aceste simptome dispar, de obicei, imediat, la reducerea dozei sau la întreruperea tratamentului. Mai puţin frecvent, pentru această clasă de medicamente au fost semnalate slăbiciune musculară, vertij, tinnitus, surzire nervoasă, cefalee, nervozitate şi labilitate emoţională. Rar, a fost semnalată depresie medulară, cardiomiopatie, neuromiopatie, psihoză şi convulsii. Au fost raportate cazuri izolate de anomalii ale testelor funcţionale hepatice şi au fost publicate două cazuri de insuficienţă hapatică fulminantă. Hidroxiclorochina poate exacerba porfiria şi poate precipita atacuri de psoriazis.

[modifică] Supradozare

Supradozarea 4-aminochinolinelor este periculoasă, mai ales, la copii, la care doze de numai 1 - 2 g s-au dovedit fatale. Simptomele supradozării pot include: cefalee, tulburări vizuale, colaps cardiovascular şi convulsii, urmate de stop respirator şi cardiac iminent precoce. Deoarece aceste efecte pot să apară curând după administrarea unei doze masive, tratamentul trebuie să fie prompt. Conţinutul stomacal trebuie imediat evacuat, fie prin vărsături provocate, fie prin lavaj gastric. Cărbunele activat, într-o doză de cel puţin 5 ori mai mare decât supradoza, poate inhiba absorbţia dacă este introdus în stomac, prin sondă, după lavaj şi în primele 30 de minute de la ingestia supradozei. Se va lua în considerare administrarea parenterală de diazepam, întrucât studiile au semnalat că este benefică în reprimarea cardiotoxicităţii clorochinei. Vor fi instituite suportul respirator şi managementul şocului, dacă este necesar.