Ferdinand I, Împărat Roman
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Ferdinand I (10 martie 1503 – 25 iulie 1564) a fost rege al Boemiei şi Ungariei din anul 1526 iar mai târziu împărat al Sfântului Imperiu Roman (1558 - 1564)
[modifică] Biografie
Ferdinand s-a născut la Madrid ca al patrulea fiu al lui Filip I de Castilia şi al Ioanei de Castilia, nepot al lui Ferdinand II de Aragon. Fratele său a fost Carol al V-lea Quintul, căruia i-a urmat la tronul imperial. De asemenea, a fost nepotul împăratului Maximilian, care a încheiat o înţelegere cu regele Ungariei şi Boemiei, Vladislav al II-lea, prin care Ferdinand II s-a căsătorit cu fiica acestuia Anna, refuzând prin aceasta o căsătorie propusă de Ioan Zapolya.
[modifică] Urcarea pe tron
După moartea împăratului Maximilian cu toate împotrivirile fratelui său Carol Quintul moşteneşte principatele (Austriei, Tirolului). Prin faptul că nu cunoaşte limba locală are o serie de dificultăţi cu populaţia Vienei ceea ce duce la executarea conducătorilor răzvrătiţilor din Viena.
[modifică] Influenţa otomană
În anul 1526, după ce regele Ungariei, Ludovic al II-lea, moare în bătălia de la Mohács (1526), Fedinand devine rege al Boemiei şi Sileziei (1527). Nu reuşeşte să ocupe tronul Ungariei, fiind în dispută cu Ioan Zapolya, care cu ajutorul sultanului Soliman I (Magnificul) este încoronat ca rege al Ungariei, dar vasal turcilor, care ocupa cetatea Buda (Budapesta), şi mai târziu asediază fără succes Viena. În înţelegerea de la Oradea (1538) Ferdinand I îl recunoaşte pe I. Zapolya ca rege al Ungariei. După moartea lui I. Zapolya (1540) fiul acestuia, Sigismund Zapolya, sub regenţa mamei sale Izabella şi sprijinit de otomani mosteneşte tronul. Prin aceasta Imperiul Otoman a reuşit să îşi extindă influenţa în vest şi să frâneze extinderea austriacă reprezentată de Ferdinand, care în 1531 este recunoscut de adunarea nobililor din Köln ca rege german. În Boemia Ferdinand înăbuşeşte o revoltă a protestanţilor în bătălia de la Mühlberg (1547). Mai tarziu fiul lui Ferdinand, Maximilian simpatizează cu protestanţii, ceea ce atrage după sine o serie de neînţelegeri. În 1556 Carol al V-lea, Împărat Roman (Quintul) renunţă la tron, astfel că Ferdinand devine împărat (Sfântul Imperiu Roman). Cu toate că este un catolic convins, recunoaşte din timp influenţa tot mai puternică a protestanţilor pe care îi tolerează.
