Eugeniu Gh. Proca
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Eugeniu Gh. Proca (n.12 ianuarie 1927, Godeni, Argeş - d.7 martie 2004), medic, membru de onoare al Academiei Române, fondator al Societăţii Române de Urologie. A efectuat primele transplanturi renale din România.
Cuprins |
[modifică] Date biografice
Eugeniu Proca a absolvit Liceul Dinicu Golescu din Câmpulung-Muscel (1945). A urmat cursurile Facultăţii de Medicină militară din Bucureşti (1945-1949). După excluderea din Institutul militar, continuă studiile la Facultatea de Medicină din Bucureşti (1951-1953). Deşi şef de promoţie, funcţionează ca medic într-o mină de cărbuni de pe Valea Trotuşului.
În 1953 intră, prin concurs, la Spitalul Panduri. În 1957 şi-a susţinut teza de doctorat Insuficienţa renală acută, iar în 1969 a obţinut titlul de doctor docent. Până în 1965, când devine şeful Clinicii de urologie de la Fundeni, parcurge toate etapele didactice numai prin concurs 1963-1964: stagiu la Institutul de urologie din Londra; 1967: cinci luni stagiu la Boston, la Harvard.
În 1989, a reînfiinţat Societatea Romană de Urologie (anulată în 1945), al cărui preşedinte a fost până în aprilie 1999, dovedindu-se un demn urmaş al profesorilor Herescu şi Hortolomei; de asemenea, a reînfiinţat Revista română de urologie.
A fost profesor de clinică chirurgicală urologică la Institutul de Medicină şi Farmacie din Bucureşti (din 1973); rector al Institutului de Medicină din Bucureşti (1976-1978), ministru al sănătăţii (1978-1985). A fost elev al profesorului Th. Burghele, transferat la Fundeni după decesul profesorului Olănescu. A condus clinica Fundeni timp de 25 de ani, a avut o bogată activitate operatorie cunoscut ca un chirurg temerar, care a introdus în activitatea clinică tehnici noi.
Ca performanţe deosebite,realizarea primelor homo-transplante renale la om în România. Operează împreună cu colectivul clinicii de chirurgie cardio-vasculară Fundeni tumori gigante a rinichiului drept cu invazie în vena cavă inferioară cu tromboză. A înfiinţat primul centru de dializă. Preocupările sale ştiinţifice au fost orientate spre cercetarea funcţionalităţii normale şi patologice a vezicii urinare, studierii fluxului plasmatic renal, hipertensiunii nefrogene, patologiei glandelor suprarenale. De numele său se leagă iniţierea şi elaborarea protocoalelor de diagnostic şi tratament în tuberculoza aparatului urinar, infecţiile urinare şi oncologie urinară, adoptate în întreaga ţară.
[modifică] Activitate ştiinţifică
- realizarea primei dialize în România pentru tratamentul IRA la om, în 1959
- efectuarea primului transplant renal la om în ţara noastră - 1980
- în colaborare cu clinica de chirurgie cardiovasculară, operează tumori gigante ale rinichiului drept cu invazii în vena cavă inferioară cu tromboză intraluminală plonjantă în atriul drept sub protecţia circulaţiei extracorporale
- a efectuat primele operaţii reconstructive funcţionale urologice utilizând tubul digestiv ca material reconstructiv
- cea mai mare statistică în chirurgia endoscopică din ţara noastră
- a studiat aspecte ale fertilităţii masculine, ale HTA nefrologice, ale patologiei glandelor suprarenale şi spaţiului retroperitoneal a elaborat metoda de recuperare în maladiile neo-plazice ale aparatului reno-urinar
- a fost coordonatorul Tratatului de Chirurgie
[modifică] Activitate publicistică
- Revista Română de Urologie - fondator în anul 1989 şi redactor
- Tratatului de Patologie Chirurgicală
- Tratatul de Chirurgie (2 vol)
Colaboreaza la:
- Tratatul de Medicină Internă
- Tratatul de Nefrologie
- Tratatul de Practica Medicinii Interne în ambulatoriu
[modifică] Legături externe
- ro Biografie
