Edmund Husserl
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Edmund Husserl (n. 8 aprilie 1859, Prosznitz, azi Prostejov/Republica Cehă - d. 26 aprilie 1938, Freiburg im Breisgau), filosof austriac, creatorul fenomenologiei moderne, care a jucat un rol hotărâtor în dezvoltarea existenţialismului.
Cuprins |
[modifică] Viaţa şi opera filosofică
[modifică] Educaţia şi primele lucrări
Edmund Husserl a studiat la început ştiinţele naturii şi matematica la universităţile din Leipzig (1876) şi Berlin (1878), sub îndrumarea profesorilor Karl Weierstrass şi Leopold Kroneker. Alături de cei doi, o influenţă puternică va exercita asupra lui Husserl şi profesorul său de filosofie, Paulsen. În 1881 pleacă la Viena şi obţine în 1883 doctoratul cu dizertaţia "Beiträge zur Variationsrechnung" ("Contribuţii la calculul variaţiilor"). La Viena începe să urmeze cursurile de psihologie şi filosofie ale lui Franz Brentano, pe care le continuă la Halle cu discipolul lui Brentano, Carl Stumpf. Aici obţine titlul de docent (venia legendi) şi scrie lucrarea "Asupra conceptului de număr" (Über den Begriff der Zahl, 1887), care-i serveşte ca bază pentru prima sa operă majoră, "Filosofia aritmeticii" (Philosophie der Arithmetik, 1891), în care demonstrează valabilitatea adevărurilor matematice, independent de modul în care au fost obţinute. Husserl încearcă să combine matematica cu psihologia şi filosofia, analizând procedeul psihologic necesar pentru a ajunge la conceptul de număr.
[modifică] Reprezentare şi Intenţionalitate
De la Brentano şi Stumpf, Husserl reia distincţia între modul propriu şi impropriu de reprezentare (Vorstellung). El explică această deosebire cu un exemplu: dacă cineva se află în faţa unei case, are o reprezentare proprie şi directă a acestei case (eine Anschauung), dar dacă aceeaşi persoană caută această casă în conformitate cu o descriere ("casa cu două etaje la colţul dintre strada X cu strada Y"), atunci această descriere îi furnizează o reprezentare indirectă şi improprie a casei respective. Cu alte cuvinte, o reprezentare proprie este posibilă numai când se are acces direct la un obiect prezent imediat. O reprezentare improprie a obiectului se obţine într-o manieră indirectă, recurgând la semne, simboluri, descrieri, în absenţa imediată a obiectului.
Un alt element important al filosofiei lui Husserl din această perioadă este conceptul de "Intenţionalitate", dezvoltat în opera sa fundamentală "Cercetări logice" (Logische Untersuchungen, 1900/1901). Revizuind "Cogito"-ul cartesian (cogito, ergo sum - "gândesc, deci exist"), Husserl afirmă că a zice "gândesc" nu are nici un sens. Ar trebui spus "gândesc aceasta", pentru că principala caracteristică a conştiinţei este de a se răsfrânge asupra altui lucru decât asupra ei însăşi, de a avea un conţinut, ea este "intenţională", este conştiinţa a ceva.
[modifică] Fenomenologia
Între anii 1901 şi 1916, Husserl predă la Universitatea din Göttingen, inaugurând o adevărată şcoală de Fenomenologie, şi publică opera sa capitală "Idei asupra unei fenomenologiei pure şi asupra unei filosofii fenomenologice" (Ideen zu einer reinen Phänomenologie und phänomenologischen Philosophie, 1913). După Husserl, "fenomen este tot ceea ce - într-un fel oarecare - se manifestă". Pentru a fi manifest, un fenomen nu trebuie neapărat să fie public, stările mele de conştiinţă se manifestă doar mie însumi, ele sunt totuşi - chiar prin excelenţă - materie cu descriere fenomenologică. Fenomenul, oricât ar fi de necesar de a-l interpreta pentru a-l epuiza, nu este expresia deformată a unui lucru ascuns, nu mai este "fenomenul" kantian opus "numenului" său. Husserl foloseşte metoda pe care o denumeşte "reducţie fenomenologică" (phänomenologische Reduktion), pentru a lăsa să transpară tot ceea ce se manifestă în conştiinţă, pentru a putea lua act de prezenţa sa şi a exclude ipoteza existenţei obiectelor exterioare. Ceea ce rămâne este "ego"-ul transcendental, opus celui empiric. Astfel, "fenomenologia transcendentală" reprezintă studiul structurilor esenţiale care rămân revelate conştiinţei pure.
[modifică] Ultimii ani
În 1916 Husserl este numit profesor titular de Filosofie la Universitatea din Freiburg im Breisgau. Este invitat să ţină prelegeri şi la Universitatea din Berlin, unde - la începutul anilor treizeci - l-a avut student pe Jean-Paul Sartre. Odată cu venirea la putere a nazismului, lui Husserl - deşi convertit la religia creştină evanghelică - datorită originei sale evreeşti, îi este retras dreptul unei activităţi didactice universitare, interzicându-i-se chiar şi accesul la biblioteca Universităţii din Freiburg. Reuşeşte să mai publice în 1936 opera "Criza ştiinţelor europene şi fenomenologia transcendentală" (Die Krisis der europäischen Wissenschaften und die transzendentale Phänomenologie). Husserl a murit la 27 aprilie 1938.
[modifică] Influenţa filosofiei lui Husserl asupra urmaşilor
Principalul discipol al lui Husserl a fost Martin Heidegger, care a dezvoltat "Fenomenologia existenţială", prin care - ca şi maestrul său - a marcat un nou început în filosofie. Jean-Paul Sartre a elaborat Existenţialismul, pornind în egală măsură de la filosofia lui Husserl şi cea a lui Heidegger.
[modifică] Opera
[modifică] Antume
- 1887. Über den Begriff der Zahl. Psychologische Analysen (Despre conceptul de număr)
- 1891. Philosophie der Arithmetik. Psychologische und logische Untersuchungen (Filosofia aritmeticii)
- 1900. Logische Untersuchungen. Erste Teil: Prolegomena zur reinen Logik (Cercetări logice - vol. I)
- 1901. Logische Untersuchungen. Zweite Teil: Untersuchungen zur Phänomenologie und Theorie der Erkenntnis (Cercetări logice - vol. II)
- 1911. Philosophie als strenge Wissenschaft (Filosofia ca ştiinţă riguroasă)
- 1913. Ideen zu einer reinen Phänomenologie und phänomenologischen Philosophie. Erstes Buch: Allgemeine Einführung in die reine Phänomenologie (Idei directoare pentru o fenomenologie pură şi o filosofie fenomenologică)
- 1928. Vorlesungen zur Phänomenologie des inneren Zeitbewusstseins (Prelegeri despre fenomenologia conştiinţei interne a timpului)
- 1929. Formale und transzendentale Logik. Versuch einer Kritik der logischen Vernunft (Logica formală şi logica transcedentală)
- 1931. Mèditations cartèsiennes (Meditaţii carteziene)
- 1936. Die Krisis der europäischen Wissenschaften und die transzentale Phänomenologie: Eine Einleitung in die phänomenologische Philosophie (Criza ştiinţelor europene şi fenomenologia transcedentală)
[modifică] Postume
După decesul lui Husserl, manuscrisele inedite (peste 45.000 pagini [1]) au fost transportate în Belgia, la Louvain, graţie unui discipol, H.L. van Breda. Seria de volume Husserliana iniţiată în 1950 cuprinde:
- Meditaţii carteziene şi Conferinţe pariziene
- Ideea fenomenologiei. Cinci prelegeri.
- Filosofia primă. Partea întâi: O istorie critică a ideilor
- Filosofia primă. Partea a doua: Teoria reducţiei transcendentale
- Analize ale sintezei pasive. Din manuscrisele prelegerilor şi ale cercetărilor 1918-1926
- Despre fenomenologia intersubiectivităţii
- Cercetări logice. Volum suplimentar. Schiţe pentru reformularea cercetării a şasea
- Imaginaţia, conştiinţa imaginii, amintirea. Despre o fenmenologie a reprezentărilor intuitive
- Introducere în logica şi teoria cunoaşterii
[modifică] Note
^ Cf. Meditaţii carteziene, ed. Humanitas, 1994
