Dominique de Villepin
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Dominique Marie François René Galouzeau de Villepin (*1953) este prim-ministrul Franţei (de la 31 mai 2005). Om politic şi scriitor francez, a fost înainte ministru cu diferite portofolii.
S-a născut la Rabat (Maroc). Tatăl său, Xavier de Villepin, a fost ambasador şi senator de centru ales de francezii din străinătate până în septembrie 2004.
Din punct de vedere politic, are o legătură cu Jacques Chirac din anii 1980. Villepin nu a fost numit niciodată în vreo funcţie prin vot popular, în schimb a declarat în 2005 că nu exclude candidatura sa în contextul alegerilor prezidenţiale din 2007.
Cunoscător al istoriei lui Napoleon Bonaparte, el a publicat o serie de texte despre acesta, printre care şi cartea "Cele cinci zile", care relatează perioada în care împăratul a reobţinut puterea după ce a evadat din exil.
Cuprins |
[modifică] Parcurs
[modifică] Carieră profesională
Dominique de Villepin a studiat la Institutul de Studii Politice din Paris şi a frecventat cursurile ENA (École nationale d'administration) (promoţia Voltaire). Este licenţiat în drept şi litere. După terminarea studiilor, Villepin a îmbrăţişat o carieră în diplomaţie. Funcţiile deţinute de către el au fost:
- Secretar pentru afaceri africane (1980-1984)
- Consilier secund în cadrul Ambasadei Franţei la Washington (1984-1989)
- Consilier în cadrul Ambasadei Franţei la New Delhi (1989-1992)
- Director adjunct pentru probleme africane la Paris (1992-1993)
[modifică] Cariera de ministru
- 1993-1995 : director al cabinetului Ministrului Afacerilor Externe Alain Juppé.
- mai 1995 - mai 2002: secretar general al Preşedinţiei.
- mai 2002 - martie 2004: Ministru al Afacerilor Externe.
- 31 martie 2004: Ministru de Interne
- 31 mai 2005: Prim-ministru, numit după eşecul referendumului despre Constituţia Europeană, ca înlocuitor al lui Jean-Pierre Raffarin.
[modifică] Citate
"Varianta războiului pare la prima vedere cea mai rapidă. Dar să nu uităm că odată câştigat războiul, va fi necesară reconstrucţia ţării" (în consiliul de securitate al ONU la 14 februarie 2003 înainte de invadarea Irakului de către forţele Coaliţiei, căreia i s-a opus în numele Franţei, cu sprijinul lui Joschka Fischer).
