Diuretic
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
| Diuretice | Reprezentanţi |
|---|---|
| de ansă | Furosemid, Acid etacrinic, Bumetanid, Torsemid |
| tiazidice | Hidroclorotiazidă, Butizidă |
| antialdosteronice | Spironolactonă, Amilorid, Triamteren |
| inhibitoare ale anhidrazei carbonice | Acetazolamidă |
| osmotice | Manitol, Uree, Izosorbid |
Diureticele sunt substanţe care stimulează procesul de formare a urinei. Aceste medicamente acţionează la nivelul rinichiului. Medicamentele din acestă grupă sunt folosite pentru eliminarea excesului de apă şi sare în stările edematoase prin eliminarea unei urine abundente, bogate în sare. Mecanismele de acţiune ale diureticelor se bazează pe influenţarea schimburilor ionice de la nivelul membranei glomerulare şi tubulare.
Cuprins |
[modifică] Istoric
- În secolul XVI, se folosesc diferite substanţe pentru tratarea edemelor. Paracelsus foloseşte clorură de mercur (Hg2Cl2) ca şi diuretic.
- În 1902, medicul Samuel Potter include diureticele într-un compediu medical.
- În secolul XX, Alfred Vogel un student la medicină, obesrvă că pacienţii elimină cantităţi de mari de urină dacă le este injectată o substanţă organo-mercurială.
- Comisia Internaţională a Comitetului Internaţional Olimpic a interzis folosirea diureticelor deoarece au fost cazuri în care sportivii au utilizat diuretice pentru a masca prezenţa substanţelor dopante în sânge.
[modifică] Clasificare
Se pot clasifica in funcţie de mai multe criterii:
[modifică] Mecanism de acţiune
[modifică] Diuretice de ansă
Acţionează la nivelul ansei lui Henle inhibând reabsorbţia de Na+, K+, Cl-. Au un efect diuretic foarte intens crescând foarte mult eliminarea de sare şi apă. Aceste diuretice sunt folosite cel mai frecvent ca tratament de urgenţă în edem pulmonar acut şi criza hipertensivă (pe cale intravenosă) sau ca tratament cronic în insuficienţa cardiacă, edeme.
Exemple: Furosemid, Acid etacrinic, Bumetanid, Torsemid
[modifică] Diuretice tiazidice
Acţionează la nivelul ansei lui Henle împiedicând reabsorbţia de Na+ şi Cl- cu o creştere consecutivă a eliminării urinare de K+. Efectul diuretic al tiazidelor este mai puţin intens decât cel al diureticelor de ansă. Se administrează ca tratament cronic al insuficienţei cardiace, hipertensiunii arteriale, edemelor cardiace, renale sau hepatice.
Exemple: Hidroclorotiazidă, Butizida
[modifică] Diuretice antialdosteronice
Acţionează prin blocarea receptorilor pentru aldosteron (Spironolactona), sau ca antagonişti ai aldosteronului(Triamteren şi amilorid) ca urmare, scade reabsorbţia tubulară de Na+ şi scad eliminarea urinară de K+. Sunt indicate în stările de hiperaldosteronism.
Exemple: Spironolactona, Amilorid, Triamteren
[modifică] Diuretice inhibitoare ale anhidrazei carbonice
Scade formarea de acid carbonic, iar apoi scade disponibilul de ioni de hidrogen pentru schimburile Na+/H+ la nivelul tubului contort distal şi la nivelul canalului colector.
Exemplu: Acetazolamida
[modifică] Diuretice osmotice
Substanţe care filtrează glomerular, rămân în urină şi reţin echivalentul osmotic de apă. Provoacă eliminarea unei cantităţi mari de apă. Sarea eliminată este uşor crescută faţă de o eliminare normală.
Exemple: Manitol, Uree, Izosorbid
[modifică] Efect asupra potasemiei
- Diuretice care elimină potasiu
- Puternic:tiazide
- Mediu: diuretice de ansă, inhibitorii anhidrazei carbonice
- Diuretice care reţin potasiu
- antialdosteronice competitive şi de efect
[modifică] Intensitatea efectului diuretic
- Eficacitate mare: diuretice de ansă - furosemid
- Eficacitate medie: tiazide
- Eficacitate slabă: Inhibitorii anhidrazei carbonice, Antagoniştii aldosteronului
[modifică] Durata acţiunii
- Durata scurtă(<6h): Diuretice de ansă (2-6h)
- Durată medie (6-24h):
- Tiazide: hidroclorotiazida, ciclopentiazida, butizida (8-12h)
- Antagonisti de efect ai aldosteronului: triamteren (6-10h), amilorid (24h)
- Durată lungă (>24h)
- Tiazide : ciclotiazida (24-36h)
- Sulfonamide heterociclice : clortalidon, clopamid, indapamid (24-36h)
- Antagoniştii competitivi ai aldosteronului : spironolactona
[modifică] Efecte adverse
Utilizarea diureticelor poate avea ca efecte adverse: deshidratare, hipotensiune arterială, dezechilibre hidroelectrolitice (hiponatremie, hipo sau hiperpotasemie, şoc hipovolemic, colaps, aritmii, hiper sau hipocalcemie), dezechilibre acido-bazice.
[modifică] Bibliografie
- Ion Fulga şi colab., Farmacologie, Editura Medicală Bucureşti, 2004
- Valentin Stroescu, Bazele farmacologice ale practicii medicale, Editura Medicală Bucureşti, 1999
