Dirayr Mardichian

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Arhiepiscopul Dirayr Mardichian (din botez Dikran Mardichian sau Mardigian) (n. 24 mai 1930, Beirut (Liban)), este un teolog armean, care deţine în prezent funcţia de arhiepiscop al Bisericii Armene Gregoriene din România.

S-a născut la 24 mai 1930 în Beirut, Liban. A primit o educaţie avansată la Colegiile Sahakian şi Abgarian din Beirut. Devine apoi student la Seminarul Teologic Jarangavoratz al Patriarhiei Armene de la Ierusalim în perioada 1944-1947. În anul 1947 a imigrat în Armenia împreună cu părinţii săi şi s-a stabilit în Erevan, capitala Armeniei. În acelaşi an, s-a înscris la cursurile Institutului de Limbi Străine din Erevan, urmând cursuri de limba engleză.

Abandonează studiile la Institut şi se înscrie la Seminarul Gevorkian al Catolicosatului de la Sf. Etchmiadzin. Este hirotonit ca diacon la 1 noiembrie 1951. A absolvit cursurile Seminarului în anul 1952 cu onoruri şi a fost numit apoi ca secretar al Seminarului. În perioada studiilor sale la Ierusalim şi Etchmiadzin, a fost un student care a excelat.

Este hirotonit apoi ca preot celibatar în aprilie 1955 în Biserica "St. Hripsime" din Vagharshapat de către PS Episcop Sahak Der-Hovhannisian, şi i s-a dat numele preoţesc de Dirair. După hirotonire, a fost numit ca preot-paroh în Baku, capitala Azerbaidjanului şi a activat şi ca secretar al Consiliului Diocezan.

În octombrie 1956 a primit rangul de Arhimandrit (Vardapet) în Catedrala Patriarhală din Sf. Etchmiadzin, de la Catolicosul tuturor armenilor, SS Vasken I. În paralel şi-a susţinut teza sa finală cu tema: “Ideea Păcii în Literatura Armeană Veche”. În anul 1957 este numit ca Vicar Primat al Episcopiei Armene din Azerbaidjan. În anul 1958, printr-o hotărâre a SS Vasken I, a efectuat o vizită pastorală în Eparhia Armeană a României şi Bulgariei. În toamna aceluiaşi an, este ales ca Primat al Episcopiei Armene din Azerbaidjan. A activat în această poziţie până în anul 1960.

Aceste recunoaşteri ale meritelor IPS Dirair reflectă semnificaţia bogată şi înţelesul social al vieţii şi activităţii sale. În ciuda vârstei sale fragede, prima sa experienţă spiritual-administrativă ca lider religios al armenilor din Azerbaidjan, Nagorno Kharabakh şi Nakhichevan a fost plină de succes. Ritualul spiritual al vieţii bisericeşti a fost complet reorganizat, numărul clericilor a sporit, în biserici au fost organizate coruri, iar numărul credincioşilor care mergeau la biserică s-a multiplicat datorită consideraţiei Sheikh-Ul-Islam şi Ministrului Afacerilor Religioase. În această perioadă, spiritul Bisericii Armene a înflorit în această regiune.

În anul 1960, a fost ales pentru a sluji în calitate de Primat al Eparhiei Armene din România şi Bulgaria. În octombrie 1964 a fost decorat cu ordinul “Astgh” (“Steaua") şi ulterior cu alte şapte ordine. De asemenea a fost decorat cu o înaltă distincţie a Consiliului Mondial pentru Pace. La 29 noiembrie 1964, PS Dirair este hirotonit ca Episcop de către SS Catolicosul Vasken I. În februarie 1980 a fost ridicat la rangul de arhiepiscop printr-o Enciclică Pontificală a SS Vasken I.

Aceste împliniri au fost remarcate de către SS Catolicosul Vasken I Baljian, care l-a trimis ulterior pe Arhiepiscopul Dirair Mardikian în România şi Bulgaria mai întâi într-o vizită pastorală şi apoi în calitate de Primat al Eparhiilor Armene din ţările menţionate mai-sus.

Prin Decretul nr.7 din 17 ianuarie 1991, Preşedintele României, Ion Iliescu, l-a recunoscut pe episcopul Tiranir Martichian în funcţia de arhiepiscop, şef al Eparhiei Armeano-Gregoriene din România (Arcinort). Prin Decretul nr.223 din 9 iunie 2000, Preşedintele României, Emil Constantinescu, i-a conferit Ordinul "Serviciul Credincios" în grad de Mare Cruce Înalt Preasfinţiei sale Dirayr Mardichian, arhiepiscopul Bisericii Armene din România, "cu ocazia sărbătoririi a patru decenii de la întronizarea sa în scaunul Arhiepiscopiei Armene din Bucureşti, pentru meritele personale în păstrarea şi valorificarea bogatului patrimoniu al civilizaţiei armene din ţara noastră, dovadă a îndelungatei convieţuiri şi a rodnicei colaborări dintre armeni şi români, pentru spiritul său ecumenic, precum şi pentru dragostea şi devotamentul faţă de patria sa de adopţie, România".

Arhiepiscopul Dirayr Mardichian este autorul unor articole despre comunitatea armeană din România şi despre specificul liturghiei armene şi anume:

• "Cum a rezistat şase secole comunitatea armeană din România" (în "Zatouk", Beirut, Liban, 1 iunie 1969 (în armeană));
• "The Romanian Whose Love for Armenology Led Him to Translate the Holy Liturgy" (în "The Armenian Reporter", New York, 7 iunie 1973, împreună cu Mihai Rădulescu);
• "Conversation with Romanian Armenologist M. Rădulescu" (în "The Armenian Reporter", New York, 3 aprilie 1975).

Predecesor: Vasken I Baljian

Episcop al Episcopiei Armeano-Gregoriene din România 1960 – prezent

Succesor: –