Diogenes din Apollonia

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Acest articol se referă la Diogene din Apollonia, filosof grec. Pentru alte întrebuinţări ale termenului vedeţi Diogene (dezambiguizare).

Diogenes din Apollonia (gr.: Διογένης Απολλωνιάτης) a fost filosof grec presocratic.

Nu este sigur unde s-a născut. Se presupune că provine din Apollonia în Creta. Diogenes Laertios ne spune că el a trăit în vremea lui Anaxagora. Se pare că a trăit timp îndelungat la Atena; concepţiile sale erau bine cunoscute acolo.

Diogenes din Apollonia considera că principiul lumii este aerul, Zeus însuşi fiind aer. A atribuit aerului inteligenţă şi viaţă. Vederea, auzul, mirosul etc. plăcerea şi durerea etc. sunt în funcţie de aer (cantitatea şi calitatea acestuia) şi organele de simţ.

Inteligenţa ar fi aer uscat şi curat, pentru că umiditatea ar împiedica gândirea.

Tratatul lui Diogenes din Apollonia, Peri physeos (Despre natură) conţinea cel puţin două cărţi. Propoziţia de început este citată de Diogenes Laertios:

Afirm că oricine vrea să facă o expunere trebuie să îşi stabilească indiscutabil punctul de pornire (sau principiul prim, arche), şi să explice simplu şi demn.

Diogenes, cu credinţa sa în aer ca formă principală a materiei, a încercat să explice o mare parte prin analogie cu respiraţia. Chiar şi substanţele inanimate, ca metalele, inspiră sau expiră, nu aer atmosferic ci umezeală sau umiditate, astfel încât expiraţia este un soi de transpiraţie. Percepţiile diferă în funcţie de constituţia, şi în special de temperatura aerului din fiecare individ. Dacă aerul părăseşte cu totul sângele, se produce moartea.

În Norii lui Aristofan, Socrate se roagă "Domnului şi Stăpânului, nemăsuratului Aer, care ţine pământul în înalturi". În dialogul platonic Phaidon, se spune că printre teoriile pe care Socrate le-a studiat în tinereţe ar fi fost una care susţine că noi gândim prin mijlocirea aerului.