Diocleţian

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Gaius Aurelius Valerius Diocletianus

Gaius Aurelius Valerius Diocletianus (245–312), cunoscut drept Diocleţian, a fost împărat roman din 20 noiembrie 284 până în 1 mai 305.

Născut într-o familie săracă din Dalmaţia, Diocleţian îşi începe cariera militară ca simplu soldat, devenind comandantul gărzii personale a lui Numerianus. La moartea acestuia este proclamat agustus de armata din Orient (20 noiembrie 284). După bătălia de la Margus (primavara anului 285) şi dispariţia lui Carinus, rămâne unic împărat, desemnându-l pe tovarăşul său de arme, Maximian, caesar în 285. Apoi, în anul 286 îl numeşte augustus şi îl însărcinează cu apărarea Occidentului. La 1 martie 293, Diocleţian instituie tetrarhia ca sistem de guvernare. Sub presiunea frecventelor uzurpări interne şi a agresiunii continue a barbarilor la hotare, el iniţiază o originală reformă constituţională sporind la 4 numărul conducătorilor imperiului, care acum erau grupaţi într-un colegiu în care celor doi auguşti li se subordonează doi caesari.

Diocleţian cu reşedinţa la Nicomedia, răspundea de administrarea provinciilor orientale (având subordonat pe caesarul Galerius care, de la Sirmium, asigura paza Illyricumului, Macedoniei şi Greciei). Căsătoria lui Maximian şi a lui Galerius cu fiicele lui Diocleţian, a lui Constanţiu I cu fiica lui Maximian vizează întărirea tetrarhiei, în care rolul lui Diocleţian rămâne predominant. Poartă un război victorios asupra Persiei sasanide (297-298), fixând graniţa romană pe fluviul Tigru –limita maximă a expansiunii imperiului în Orient. Încercarea de a reforma viaţa religioasa prin reactivarea vechilor culte (cultul lui Jupiter devine obligatoriu pentru întregul imperiu) duce, în anii 303-304, la promulgarea a 4 edicte anticreştine care declanşează cea mai mare persecuţie din istoria imperiului împotriva acestei religii.

Pe plan intern şi extern imperiu depăşeşte în timpul domniei lui Diocleţian criza secolului III. Puterea militară este separată de cea civilă, toate numirile în aparatul administrativ şi militar rămân în apanajul împăratului. O grijă deosebită este acordată întăririi limesului şi construirii de numeroase castella şi drumuri, care fac din graniţă o zonă fortificată. Efectivele militare sporesc la cca. 500.000 de soldaţi, numărul legiunilor la cca. 60, mai mici şi mai mobile. Dobrogea este separată de Moesia Inferior şi transformată în provincie separată, sub numele de Scythia (cu reşedinţa în oraşul Tomis), aparţinând diocezei Tracia şi apărată de 2 legiuni cu garnizoana la Noviodunum şi Troesmis. În dorinţa de a impune noul sistem constituţional, Diocleţian şi Maximian abdică în aceeaşi zi (1 mai 305), cedând locul celei de-a doua tetrarhii şi redevin persoane particulare. Diocleţian se retrage până la moarte, în palatul său din Salona.