Cumania
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Cumania, era în evul mediu, ţara stăpânită de cumani, între fluviul Don şi Munţii Carpaţi, până după mijlocul secolului al XIII-lea. Partea răsăriteană, unde era centrul puterii cumanilor, se numea "Cumania albă", iar partea apuseană, vecină cu Transilvania, era cunoscută sub numele de "Cumania neagră". Aceasta din urmă cuprindea mai ales Moldova cu partea de est a Ţării Româneşti, ambele denumite mai apoi "Valahia neagră". "Cumania mare" şi "Cumania mică", au fost districte în Ungaria, lângă Tisa (pe la Debreţin şi între Dunăre şi Tisa, denumite astfel după cumanii aşezaţi în acele părţi.
