Cultură

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Acest articol trebuie pus în formatul standard.
Puteţi contribui la îmbunătăţirea conţinutului şi a formei sale.

Cultura, care vine de la cuvântul latin colere ce se traduce prin "a cultiva"/"a onora" se referă în general la activitate umană. Definiţia UNESCO considera cultura drept "o serie de caracteristici distincte a unei societăţi sau grupă socială în termeni spirituali, materiali, intelectuali sau emoţionali".

Cultura reprezintă o moştenire ce se transmite cu ajutorul codurilor de comunicaţie specifice cum sunt gesturile ori cuvintele, scrisul şi artele, mass media (presa, radioul, televiziunea), media interactivă (telefonul). În acelaşi fel se transmit gesturile, ritualurile, cunoştinţele teoretice, normele abstracte, religia. Cultura poate fi însuşita prin diverse forme ale memoriei subiective (reflexe, cuvinte, imagini) dar şi prin intermediul memoriei obiective(obiecte, peisaje,cărţi, numere, reguli).

Uzul popular al cuvântului cultură în multe societăţi occidentale poate reflecta chiar caracterul stratificat al acelor societăţi. Mulţi folosesc acest cuvânt pentru a desemna bunuri de consum ale elitelor şi activităţi cum ar fi bucătăria, arta sau muzica. Alţi folosesc eticheta de "cultură înaltă" pentru a o distinge pe aceasta de cultura "joasă", desemnând toate bunurile de consum care nu aparţin acestei elite.

[modifică] Definiţii istorice

Oamenii de ştiinţă şi de cultură din secolul al optsprezecelea şi începutul secolului al 19-lea şi foarte mulţi dintre oamenii de azi identifică cultura şi civilizaţia pe cared adesea le opun naturii. Astfel omenilor cărora le lipsesc semnele culturii înalte par adesea mai naturali, şi observatorii critică sau dimpotrivă apără elementele culturii înalte care ar inhiba "natura umană".

La sfârşitul secolului al XIX-lea antroplogii au propus o definiţie mai amplă culturii, pe care ei să o poată aplica mai multor tipuri de societăţi. Ei au început să argumenteze cultura drept natura umană, şi îşi are rădăcinile în capacitatea universal umană de a clasifica experienţele, de a le codifica şi a comunica simbolic. În consecinţă oamenii care trăiesc despărţiţi unii de alţi dezvoltă culturi unice, dar elementele a diferite culturi se pot cu uşurinţă împrăştia de la un grup de oameni la altul.

Noua disciplină, botezată Antropologie trebuia să găsească definiţii utilizabile metodologic şi teoretic, ale cuvântului. Technic vorbind, antropologii fac distincţia dintre cultura materială şi cea simbolică nu doar pentru că fiecare reflectă tipuri diferite de activitate umană ci mai ales pentru că ele alcătuiesc corpusuri de date diferite care cer diferite metodologii.

Un alt mod comun de înţelegere a culturii este prin definirea acesteia în funcţie de părţile ei componente: Valori (idei), Norme (comportamente), şi Artefacte (lucruri, sau părţi ale culturii materiale). valorile sunt idei despre ceea ce poate fi important în viaţă.

Ele ghidează restul culturii. Normele sunt nişte expectaţii ale comportamentului diferit al oamenilor în diferite situaţii. fiecare cultură are metode diferite, ce se numesc sancţiuni, de a-şi impune normele. Sancţiunile variază şi ele în funcţie de importanţa normei. Normele cele mai importante formalizate de sancţiuni se numesc legi. Artefcatele cel de-al treilea component derivă din valoarile culturale şi din norme.

De regulă arheologii se concentrează asupra culturii materiale, iar antropologii culturali asupra celei simbolice, cu toate că ambele grupuri sunt interesate de interacţiunea celor două domenii. În plus, antropologii înţeleg prin cultură nu doar bunuri de consum ci şi procesul de producere al lor şi le dă sens dar şi relaţiile sociale sau practice cu care acestea sunt dotate.

La începutul secolului al XX lea antropolgii înţelegeau prin cultură nu doar un set de activităţi sau procese separate şi modele, pattern-uri ale acestor produse sau activităţi. În plus ei presupuneau că asemenea modele aveau graniţe clare) astfel încât oamenii confundau culştura cu societatea care le producea).

În societăţile mai mici în care oamenii intră în relaţii de vârstă, gen, familie, sau grup de descendenţă antroplogii cred că oamenii împart mai mult sau mai puţin acelaşi set de convenţii şi valori. de aceea ei au folosit termenul de subculturi pentru a identifica culturile care sunt parte a unei categorii integratoare. deoarece acetea reflectă poziţia unui segment al societăţii faţă de celelalte segmente şi faţă de întregul ei, adesea revelează ărocese de dominaţie şi rezistenţă.

[modifică] Subiecte apropiate

Studiile culturale au apărut la sfârşitul sceolului al XX lea prin reintroducerea gândirii marxiste în sociologie, şi prin articularea unei teroii sociologice în domeniul criticii sau teoriei literare cu scopul de se concentra asupra analiziei subculturilor în societăţile capitaliste.

Azi antropologii şi-au alăturat forţele de cercetare proiectului studiilor culturale. Majoritatea, resping însă identificarea culturii cu bunurile de consum şi resping noţiunea unei culturi cu graniţe, stratificată deci implicit şi pe cea de subcultură. În loc ei propun modelul unei reţele complexe de patternuri variabile, care îi leagă pe oameni aflaţi în poziţii diferite sau leagă formaţii sociale pe scări diferite. Potrivit acestei idei fiecare grup îşi poate construi o identitate culturală proprie.

Un sistem cultural (sau mai simplu spus o cultură) poate fi considerată ca făcând parte dintr-un sistem social şi în mod ierarhic ar putea fi similară unui sistem economic, politic sau legal.