Constantin Abăluţă
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Constantin Abăluţă (n. 8 octombrie 1938), este un poet, prozator, antologator şi traducător român din poezia americană.
Este diplomat în arhitectură, pe care a practicat-o pâna în 1969.
A debutat ca poet în 1964. A mai scris şi proză, teatru şi dramatizări pentru radio. Într-o antologie publicată în anul 2000, Abăluţă se descrie ca un poet al banalului. Adesea, poeziile sale încep cu un fapt banal, după care virează spre absurd. Totuşi, în spatele exteriorului banal şi absurd, se ascunde o realitate dură.
În antologia Poezia română după proletcultism (ed. Ex Ponto, Constanţa, 2000), alcătuită de Constantin Abăluţă, prezenţa unor poeţi fără prea mare cotă la box-office-ul literar este explicată de antologator prin aceea că atunci cînd îşi acordrează liric sensibilitatea cu expresia, poeţii mărunţi pot produce poeme antologabile.
Cuprins |
[modifică] Opera poetică
- Lumina pământului, 1964
- Piatra, 1968
- Psalmi, 1969
- Unu, 1970
- Eww Erre, 1972
- Poèmes. Art et poésie (1973);
- Există, 1974
- Iubiri, 1974
- Călătorii, 1977
- Obiecte de tăcere, 1979
- Violenţa memoriei pure, 1980
- Aerul, mod de folosinţă, 1982
- Planor, 1983
- 11 erezii, 1985
- A sta în picioare (1986);
- Singurătatea ciclopului (1988);
- Aceleaşi nisipuri (1995);
- Marină într-un creier (1995);
- Camera cu maşini de scris (1997);
- Drumul furnicilor (1997);
- Cârtiţa lui Pessoa (1999);
- Mic manual de tăcere (1999);
- Odăile (2001);
- Terasa (2002);
- Les Chambres. Les Parols (2003);
- Intrusul (2005);
[modifică] Proza
[modifică] Traduceri
A tradus din Thomas Roetke, Frank O'Hara, Wallace Stevens, Dylan Thomas
[modifică] Antologii
Antologia poeziei contemporane, 2000
