Colmatare
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Prin colmatare se înţelege umplerea sau înălţarea albiei unui curs de apă, a fundului unui lac sau rezervor, prin depunerea materialului transportat de apele curgătoare (sedimente).
Prin crearea unui lac de acumulare, se opreşte transportul aluviunilor, târâte sau în suspensie, începând din zona modificării regimului vitezelor (adică de la coada lacului). Acest fapt conduce la colmatarea lacului, iar în cazul lacurilor cu adâncime mai mică, chiar la crearea de zone deltaice (înmlăştiniri).
Lacurile de acumulare mai mici pot fi în pericol de colmatare şi ca urmare a eroziunii malurilor. Erodarea malurilor lacurilor, datorată valurilor în zone cu versanţi uşor erodabili sau cu panta mai mare decât cea naturală, grăbeşte colmatarea în special în cazul lacurilor de şes cu adâncime mică.
Pentru protejarea malurilor şi, implicit, reducerea colmatării, se pot lua următoarele măsuri:
- executarea în lungul malurilor a unor disipatori de energie a valurilor (înecaţi sau neînecaţi);
- executarea unor şiruri de epiuri paralele, perpendiculare pe mal (pentru malurile cu pantă redusă);
- plantaţii de arbori
Procesul de colmatare este accelerat în cazul inundaţiilor, care tranzitează un debit solid în suspensie şi târât foarte mare, plus cantităţile de aluviuni depozitate în zonele de confluenţă, care la un debit normal nu erau tranzitabile.
[modifică] Legătură externă
 |
Acest articol din domeniul geografiei este un ciot. Puteţi ajuta Wikipedia prin completarea sa ! |
