Cauza Moldovan contra României
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Cauza Moldovan ş. a. contra României a fost un proces purtat la CEDO de către victimele violenţelor interetnice de la Hădăreni, proces în care CEDO a dat câştig de cauză reclamanţilor.
[modifică] Starea de fapt reţinută în sentinţa CEDO
În seara zilei de 20 septembrie 1993, într-un bar din centrul satului Hădăreni (judeţul Mureş) a izbucnit o încăierare. Rapa Lupian Lăcătuş şi Aurel Pardalian Lăcătuş, doi fraţi romi, împreună cu alt rom, Mircea Zoltan, au început să se certe cu un etnic român, Cheţan Gligor. Confruntarea verbală a degenerat în una fizică, care s-a terminat prin moartea lui Cheţan Crăciun, care venise în ajutorul tatălui său. Cei trei romi au părăsit în fugă locul faptei şi s-au adăpostit în casa unui vecin.
În scurt timp, vestea despre incident s-a răspândit şi un număr mare de săteni au aflat despre moartea lui Cheţan Crăciun. Mânioşi, ei s-au adunat ca să-i găsească pe romi. Gloata înfuriată a ajuns la casa în care se ascundeau cei trei, şi le-a cerut să iasă afară. În mulţime se aflau şi membri ai forţelor de poliţie locale, din Hădăreni, între care şi şeful poliţiei, Ioan Moga, precum şi sergentul Alexandru Şuşcă, care auziseră despre incident. Când fraţii au refuzat să iasă, mulţimea a dat foc casei. În timp ce flăcările mistuiau casa, fraţii au încercat să fugă, dar au fost prinşi de gloata care i-a bătut şi i-a lovit cu araci de vie şi pari. Cei doi fraţi au murit în seara aceleiaşi zile. Mircea Zoltan a rămas în casă, unde a murit ars. Se pare că poliţiştii prezenţi nu au făcut nimic pentru a opri aceste atacuri. Petiţionarii au afirmat că, din contra, poliţia a chiar a solicitat şi a permis distrugerea tuturor proprietăţilor romilor din Hădăreni.
În seara aceleiaşi zile, sătenii au hotărât să-şi verse mânia asupra tuturor romilor care trăiau în sat şi au început să ardă locuinţele şi alte proprietăţi ale romilor din Hădăreni, inclusiv grajduri, maşini şi bunuri. Răzmeriţa a continuat până în ziua următoare. În total, treisprezece case de romi, aparţinând petiţionarilor, au fost distruse. Petiţionarii au dat următoarele declaraţii
- Iulius Moldovan-petiţionarul a afirmat că cei trei romi au fost ucişi pe proprietatea sa în data de 20 septembrie 1993. Casa lui şi dependinţele au fost incendiate şi distruse.
- Melenuţa Moldovan - petiţionara a afirmat că atât casa ei cât şi posesiunile anexe au fost distruse de foc.
- Maria Moldovan - petiţionara a declarat că în seara zilei de 20 septembrie o mulţime înfuriata a apărut la uşa ei a intrat în casă şi i-a distrus tot ceea ce avea. Apoi mulţimea a dat foc casei ei şi ea a privit cum flăcările o distrugeau. A doua zi când ea s-a reîntors acasă cu soţul şi fiica ei, s-a întâlnit cu o mulţime înfuriată de săteni, care au împiedecat-o să intre în casă. Poliţiştii Ioan Moga, Alexandru Şuşcă şi Florin Nicu Drăghici au pus mâna pe ea, i-au dat cu spray în faţă şi apoi au continuat să o lovească. Costică Moldovan a fost martor la aceste evenimente. Colonelul Drăghici a tras şi el după Costică Moldovan şi familia sa pe când încercau să se întoarcă acasă să dea de mâncare la porci. Petiţionara a mai afirmat că a fost avariată casa şi că a pierdut bunuri şi posesiuni.
- Otilia Rostaş - petiţionara a declarat că în seara zilei de 20 septembrie 1993 ea a aflat de la fiica ei de unsprezece ani ce se întâmpla la Hădăreni. Fiica ei i-a zis că un vecin spusese că sătenii care nu erau de etnie ţigănească vroiau să-i omoare pe toţi ţiganii ca răzbunare pentru moartea lui Cheţan Crăciun. Fiindu-i teamă pentru siguranţa copiilor ei, petiţionara i-a dus la casa mamei sale. Mai târziu,în acea seară, când s-a reîntors, ea a observat mai mulţi oameni adunaţi în faţa curţii, aruncând cu pietre şi cu bucăţi de lemne şi care în final au dat foc casei. Pe când alerga spre casa mamei ei, a văzut trei oameni cu ciomege,care îndemnau mulţimea sa dea foc şi casei mamei sale.În câteva minute casa mamei sale era în flăcări. În ziua următoare petiţionara a încercat să se întoarcă la ce mai rămăsese din casa ei pentru a evalua pagubele. În timp ce se apropia de proprietatea ei a fost ameninţată verbal şi fizic de o mulţime de săteni revoltaţi, care nu erau de etnie romă, şi de poliţişti. Un sătean a ameninţat-o cu o lopată iar alţii au aruncat cu pietre după ea. Sătenii, inclusiv poliţiştii prezenţi, au împiedecat-o sa se ducă la ce mai rămăsese din casa ei. Temându-se pentru siguranţa ei petiţionara şi copiii ei au părăsit Hădăreniul. Mai târziu, în aceaşi zi, ea a mai încercat încă o dată să se reîntoarcă la casa ei împreună cu ceilalţi săteni de etnie romă. De această dată, petiţionara a găsit drumul spre casa ei blocat în întregime de o mulţime şi mai mare de săteni cu ciomege. Prin mulţime erau şi poliţişti. În mulţimea de săteni revoltaţi petiţionara l-a recunoscut pe poliţistul Nicu Drăghici. O maşină a poliţiei chiar a urmărit pe petiţionară şi pe ceilalţi romi, care încercau să se întoarcă la casele lor, trăgând cu arma după ei şi avertizandu-i să părăsească satul. Petiţionara a declarat că a fost distrusă casa ei şi că a pierdut bunuri de valoare.
- Petru (Gruia) Lăcătuş a declarat că a fost distrusă casa lui şi cele trei maşini pe care le avea în curte.
- Florea Maria Zoltan - petiţionara a declarat că în noaptea de 20 septembrie soţul său Mircea Zoltan şi cei doi fraţi ai ei ,Rapa Lupian Lăcătuş şi Aurel Pardalian Lăcătuş au fost ucişi în mod brutal în pogromul de la Hădăreni.Ea a mai declarat că una dintre cele treisprezece case ale rromilor incendiate în acea seară îi aparţinuse mamei sale decedate ,Cătălina Lăcătuş.
- Petru (Dîgăla) Lăcătuş - petiţionarul a declarat că a fost distrusă casa sa şi că a pierdut bunuri de valoare. Soţia lui pe vremea incidentelor era însărcinata şi deoarece a fost bătută şi a trecut printr-o spaimă mare, copilaşul s-a născut cu creierul afectat.
[modifică] Legături externe
- Decizia CEDO în cauza Moldovan ş.a. contra României în limba engleză, în format .DOC (Microsoft Word)
