Catedra lui Petru

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Acest articol trebuie pus în formatul standard conform manualului de stil.
Eticheta aceasta trebuie ştearsă la încheierea standardizării. Articolul a fost etichetat în luna august 2006.

Catedra Sfântului Apostol Petru este o sărbătoare romano-catolică (22 februarie).

[modifică] Istoric

Cathedra Petri

În Roma antică (precreştină), zilele dintre 13 şi 23 februarie erau dedicate amintirii rudelor răposate. Cu această ocazie, pentru morţi se pregătea mâncare şi un scaun (lat. "cathedra"). Creştinii îşi aminteau în aceste zile de Apostolul Petru, Părintele credinţei lor. În sec. IV, Biserica a oprit ospeţele pentru morţi; ca urmare, Scaunul lui Petru n-a mai fost văzut în legătură cu amintirea morţilor, ci doar ca tron al episcopului, simbol al învăţăturii. Obiectul sărbătorii însă nu se referă la scaun, ci la chemarea lui Petru de a prelua învăţătura în Biserică. O a doua sărbătorire a Catedrei lui Petru se celebra, la 18 ianuarie, în Galia, începând din sec. VI-VII, preluată apoi şi în Biserica Romei. Papa Ioan al XXIII-lea a redus cele două sărbători la una singură.

[modifică] Semnificaţie

"Catedra" este tronul unui episcop, aşezat în biserica în care slujeşte (care, de aceea, se numeşte "catedrală") şi simbolizează autoritatea episcopului şi a învăţăturii lui. Un episcop nou hirotonit, când ia în posesie Biserica încredinţată lui, primeşte mitra şi toiagul pastoral şi se aşează pe "catedră".

Apostolul Petru a fost ales de Christos drept "stâncă" pe care va zidi Biserica (cf. Mt 16, 18). El şi-a început activitatea la Ierusalim, apoi a fost primul Episcop al Antiohiei (Martirologiul roman, înainte de reforma calendarului, avea o sărbătoare a "Catedrei lui Petru de la Antiohia"). Apoi, a ajuns la Roma, centrul Imperiului, unde a suferit martiriul, încununându-şi astfel drumul în slujba Evangheliei. De aceea, Roma a fost recunoscută ca sediu al succesorului lui Petru (Papa), iar "catedra" episcopului Romei o reprezintă pe cea a Apostolului desemnat de Christos să pască întreaga lui turmă.
Acest lucru este dovedit de Părinţii Bisericii, de pildă Sf. Irineu de Lyon (originar din Asia Mică) descrie Biserica Romei ca "cea mai mare şi mai veche, cunoscută de toţi; ... întemeiată şi statornicită la Roma de cei doi apostoli preaslăviţi, Petru şi Pavel", adăugând: "Cu această Biserică, datorită înălţimii ei, trebuie să se acorde întreaga Biserică universală, aşadar, credincioşii care sunt pretutindeni" (Adversus haereses III, 3, 2-3). De aceea, Catedra Episcopului Romei nu reprezintă numai slujirea creştinilor din Roma, ci misiunea de călăuzire a întregului Popor al lui Dumnezeu.
Sărbătoarea are o semnificaţie profund spirituală, fiind un semn privilegiat al iubirii lui Dumnezeu, Păstorul cel bun şi veşnic, ce-şi adună întreaga Biserică şi o călăuzeşte pe calea mântuirii. O mărturie a Sfântului Ieronim face referire explicită la "catedra" lui Petru, ca loc sigur al adevărului şi păcii: "Am hotărât să întreb catedra lui Petru, unde se află acea credinţă pe care buzele unui Apostol au preamărit-o; vin acum să cer hrană pentru sufletul meu aici, unde, într-o vreme, am primit veşmântul lui Christos. Nu urmez alt primat decât pe cel al lui Christos; de aceea, mă unesc cu frumuseţea sa, deci cu Catedra lui Petru. Ştiu că pe această piatră este zidită Biserica" (Epistole, I, 15, 1-2).