Bologa, Cluj

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

**Bologa**


Amplasare	{{{coordonate}}}
Judeţ	Cluj
Oraş	[[{{{oraş}}}]]
Comună
Comună	[[{{{comună2}}}, Cluj\|{{{comună2}}}]]
Atestare	[[]]
Populaţie ([[\|]])
Cod poştal

Bologa este o localitate în judeţul Cluj, Transilvania, România(latină: Resculum; maghiară: Sebesvár) . Aici se află ruinele unei cetăţi medievale.

[modifică] Geografie

Localitatea este aflată la confluenţa râului Crişul Repede şi Henţ (Sebeş) (confluenţa mai este numită local şi "gura apelor"), totodată la poalele muntelui Vlădeasa, cel mai apropiat oraş fiind Huedin. Legături cu exteriorul sunt asigurate prin drumul european E60, drumul naţional 128 care duce spre Săcuieu la sud şi calea ferată (localitatea având gară).

[modifică] Istorie

Pe teritoriul localităţii au fost descoperite în zona numită "Drumul găunos" artefacte de peste 4.000 de ani vechime, din epoca pietrei.

[modifică] Istoria antică

Un castrum antic roman, numit Resculum este cea mai veche aşezare din zonă specificată în documente. A fost ridicat în jurul anului 106 D.C., drept garnizoană a Cohortei II “Hispanorum”, a cărei misiune era, probabil, apărarea graniţei Imepriului Roman. Pe măsură ce romanii au încercat să consolideze graniţele, în secolul II D.C. au fost aduşi colonişti din Grecia, se crede din zona Patras.

Ruinele castrului sunt vizibile şi astăzi în locul numit "Grădişte", deşi majoritatea zonei a fost folosită ca suprafaţă agricolă. În apropierea castrului există şi ruinele unei băi romane.

[modifică] Evul mediu

Pe lângă castru, pe malul opus al râului Henţ se află o fortăreaţă, menţionată pentru timp de mai multe secole ca Sebesvár şi apărând pe majoritatea hărţilor Evului Mediu ale zonei. Bologa a fost atestată pentru prima oară documentar în 1304 ca Sebuswar, apoi apărând nominalizată cu diverse nume, cum ar fi Sepuswar din 1324, Sebeswar - 1329, Sebeswar alio nomine Hunyadwar - 1398, Castrum regis Sebes - 1393, Castrum regis Hunyad - 1397, Sebes Varallya - 1760.

Regele Sigismund de Luxemburg a donat Bologa împreună cu Cetatea Bran lui Mircea cel Bătrân, după semnarea la Braşov a tratatului de alianţă împotriva Imperiului Otoman în 1399.

Punct strategic pe drumul care ducea la Oradea, fortăreaţa a servit şi drept refugiu pentru populaţia locală în momentele de restrişte. A câştigat importanţă în secolul XVII, când otomanii au cucerit Oradea şi împiedica acţiunea de colectare a taxelor. Sultanul a ordonat demolarea ei, dar ordinul nu a fost dus la îndeplinire. A fost distrusă însă mai târziu, în urma unei explozii. Turnul şi o mare parte din ziduri au mai rămas încă în picioare. La mijlocul secolului XX turnul şi-a pierdut acoperişul, probabil ultimul element din lemn al ruinelor. Tot ceea ce a mai rămas este piatră.

[modifică] Istoria modernă

Numele prezent (Bologa) a fost probabil asumat dupa unificarea României din 1917. Etimologia numelui nu este foarte clara.

Dictatul de la Viena din 1940 re-distribuie, temporar, localitatea Ungariei, chiar la graniţă (unele teritorii deluroase din zona rămân în România). Astfel incepe o noua perioada de tensiune etnică intre români şi maghiari, care va dura până in 1945 când graniţa de vest a României va fi restaurată.

O carieră de piatră a fost deschisă în 1930 în zonă, producând piatră pentru drumul Bucureşti-Budapesta. Cariera a fost preluată mai tarziu de Căile Ferate Române, majoritatea terasamentelor acestora folosind piatră din zonă. Dupa 1989 cariera a fost privatizată, dar nu s-a dovedit a fi la nivelul altor mine din zonă, aşa că a încetat să fie principala sursă de venit a sătenilor. Proiectele viitoare de construire de autostrazi în România este posibil să aducă minei perspective mai pozitive.

Pădurăritul este de asemenea activ în zonă, deşi Valea Drăgan, din apropiere, este mult mai activă în domeniu.

Agricultura este de asemenea practicată, deşi calitatea şi cantitatea pământului din această zonă deluros-muntoasă nu permite decat atât cât să satisfacă necesităţile individuale ale locuitorilor.

Majoritatea sătenilor din ziua de azi (cam 700) sunt români, probabil descendenţi ai populaţiei originale române şi a băştinaşilor daci. Limba vorbită (Ardelenească) este o variaţiune a limbii române, care include elemente latine ca "ai" (lat. alium = usturoi) sau "fărină" (lat. farina = făina) negăsite în afara bazinului carpatin, susţinând astfel teoria continuităţii românilor pe aceste meleaguri.

Potra este numele de familie al majorităţii locuitorilor, care s-ar părea să aibă legătură cu colonizatorii din Patras (variaţiuni ale numelui Potras/Patras există şi în numele de origine greceasca). Majoritatea locuitorilor se crede că ar fi fost ciobani, fapt care i-a ajutat să nu devină robi în timpul dominaţiei ungare, permiţându-le să-şi păstreze independenţa şi avuturile. Liderii Potras-ilor au fost foarte activi la organizarea carierei de piatră ca o cooperativă, ceea ce i-a condus la prosperitate. Din păcate regimul comunist instaurat în 1945 n-a tolerat o asemenea prosperitate, din acest motiv o mulţime de Potrasi au fost trimişi la muncă forţată.