Biserica Sfântul Sava, Iaşi
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Primele informaţii despre biserica Sfântul Sava din Iaşi datează din 1583. Cu ajutorul lui Petru Şchiopul, a fost inalţată o primă biserică pe un loc donat de o călugăriţă, Macrina. În 1625, un boier, Enache Caragea înalţă actuala biserică, conducătorul lucrărilor fiind un anume Gheorghe din Constantinopol. Acesta a realizat un plan aparte al bisericii, imprimând construcţiei un caracter oriental. Biserica, cu un plan în formă de navă, prezintă pe naos şi pe pronaos doua turle poligonale, largi şi joase, de aspect musulman, unice în arhitectura românească. Turnul-clopotniţă cu aspect de fortăreaţă a fost adăugat mai târziu; acesta prezintă o tainiţă şi un meterez, iar deasupra, camera clopotelor. Este împodobit cu un brâu sub forma de frânghie, situat la jumătatea înalţimii sale. Uşa intrării în turn este de inspiraţie gotică, fiind încadrată într-un chenar. Deasupra uşii este pisania în limba greacă. Zidurile bisericii sunt susţinute de contraforturi de piatră masivă. Între 1676 - 1678, în timpul voievodului Antonie Ruset, a fost construit zidul ce împrejmuia mănăstirea. Distrusă în timp, biserica a fost restaurată în două etape mai importante: în 1820 şi în 1844. Chiar şi după aceste restaurări, biserica şi-a păstrat caracterul original al stilului bizantin al secolului al XVII-lea, unic in arhitectura moldovenească.
