Beiuş

Beiuş (maghiară Belényes) este un municipiu situat în estul judeţului Bihor, Transilvania, România, în depresiunea cu acelaşi nume, la poalele Munţilor Apuseni. Oraşul se află la 20 km de Ştei şi la 62 km de Oradea, reşedinţa judeţului, de unde este accesibil cu trenul.

Populaţia: 11.321 pe o suprafaţă de 2.466 ha, Sat component: Delani.

[modifică] Aşezare

Depresiunea Beiuşului, străbatută de Crişul Negru, adăposteşte multe aşezări dintre care cea mai importantă este oraşul Beiuş. Beiuşul este unul din cele mai vechi oraşe ale judeţului. Este situat în sud-estul judeţului Bihor la 62 km de Oradea, la poalele Munţilor Apuseni în Crişana. Beiuşul se află pe unul din principalele culoare de circulaţie rutieră şi de dezvoltare la nivel judeţean, fiind străbătut de DN 76 care face parte din E 79.

[modifică] Istorie

În Ţara Beiuşului, încă din primele secole ale erei noastre, existau sate ale căror locuitori se îndeletniceau cu agricultura. După retragerea stăpânirii romane din Dacia, populaţia din Ţara Beiuşului, organizată în obşti săteşti, a continuat să practice agricultura, creşterea animalelor şi meştesugurile. Prima menţiune cunoscută a localităţii datează de la 1263, dar oraşul a existat dinainte, dovadă fiind că la 1241 se vorbeşte de un district al Beiuşului complet pustiit de tătari în timpul invaziilor de la 1241–1246. În documentele din perioada 1291-1242 localitatea apare cu toponimele Benenus, Benens, Belenus, Voyuoda de Bivinis sau Belenyes. Pâna la începutul secolului al XX-lea s-a folosit mai mult denumirea de Binş. Documentele atestă că în secolul al XVIII-lea în oraşul Beiuş si împrejurimi, înfloresc agricultura, meştesugurile, comerţul, astfel că spre sfârşitul secolului şi începutul noului secol Districtul Beiuş cuprindea un târg – Beiuşul şi 72 de sate.

Ceea ce va impulsiona în mod deosebit dezvoltarea oraşului şi ridicarea sa culturală va fi deschiderea unui gimnaziu de către vlădica Samuil Vulcan în 1828, eveniment de mare însemnătate pentru românii din Transilvania, deoarece va pregăti intelectuali români care vor deveni luptători neobosiţi pentru libertate naţională şi pentru unirea tuturor românilor. Astfel, la 27 noiembrie 1918, în localul Casinei Romane are loc adunarea electivă a cercului electoral Beiuş-Vaşcău, în care din ordinul Consiliului Naţional Român Central sunt aleşi 5 delegaţi pentru Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia, printre care şi beiuşenii Ioan Ciordaş şi Ilarie Crişan. Episcopul orădean Samuil Vulcan a înfiinţat în anul 1828 la Beiuş un gimnaziu greco-catolic, devenit în 1998 Colegiul Naţional "Samuil Vulcan".

După primul război mondial se impunea ca o necesitate redresarea economică a Ţării Beiuşului. Reforma agrară din 1921 aduce unele imbunătăţiri, contribuind la dezvoltarea relaţiilor de producţie capitaliste din agricultura şi îmbunătăţind situaţia materială a unei părţi a ţărănimii. Perioada "Dictatului de la Viena" a constituit o perioadă grea pentru oraşul Beiuş, fiind situat în partea care nu fost a cedată, devine reşedinţă de judeţ unde sunt mutate toate autorităţile şi instituţiile judeţene cu personalul lor şi în plus a trebuit să facă faţă unui mare număr de refugiaţi din zonele cedate (Ungariei), în condiţiile în care oraşul şi locuitorii nu erau suficient de înstăriţi. Cu toate acestea, în oraş existau comercianţi, mici meseriaşi, cca. 236 funcţionari, dispensar, spital precum şi instituţii publice: Prefectura, Primăria, Judecătoria mixtă, Comisariat de Poliţie, Percepţie fiscală, Garda Financiară, Ocol Silvic, Oficiul PTT, Spital de stat, Gara CFR, Regimentul 35 artilerie, biserici, şcoli. În oraş mai funcţionau o sală de teatru, cinematograf, hotel, cămin de ucenici.

[modifică] Date generale

Relief:

Oraşul este înconjurat de lanţuri muntoase cele mai înalte creste ale Apusenilor, Munţii Bihor, Munţii Codru Moma, Masivul Vlădeasa şi Pădurea Craiului. Oraşul Beiuş este aşezat pe malul drept al Crişului Negru, fiind străbătut de Valea Nimăieşti (afluent al acestuia), care împarte oraşul în două părţi.

Populaţie:

Municipiul Beiuş are în jur de 15.000 locuitori împreună cu localităţile din jur aparţinătoare.

Teritoriu:

teren arabil 1252ha, păşuni 620 ha, fâneţe 74 ha, vii şi pepiniere 1 ha; total teren agricol 1850 ha; păduri şi alte terenuri cu vegetaţie forestieră 199 ha, ape 31 ha, zone pentru construcţii (intravilan şi extravilan) 267 ha; total teren neagricol 596 ha.

[modifică] Economia

Dezvoltarea economică şi demografică a oraşului Beiuş a fost destul de lentă până la reforma administrativ-teritorială din 1968, când în oraş sunt amplasate o seamă de instituţii având caracter teritorial printre care: Oficiul muncii, ADAS, Oficiul de gospodărire a apelor, Depozitele UJCOOP, Tribunalul teritorial, Judecătoria, filiala Băncii Naţionale şi altele care au oferit noi locuri de muncă. Dintre secţiile având un caracter productiv amintim: Şantierul de drumuri, Coloana auto şi Serviciul de investiţii IMTF, Coloana ITSAIA, Şantierul TCL etc. În anul 1972 a fost data în folosinţă Fabrica de Mobilă, iar în 1977 intră în producţie Fabrica de Maşini de Găurit. Locuitorii din Ţara Beiuşului sunt într-o relaţie de dependenţă cu oraşul Beiuş, care le asigură locuri de muncă, posibilităţi de aprovizionare, prestaţii de servicii publice, educaţionale şi culturale. Oraşul a devenit municipiu în anul 2004 şi are o populaţie de circa 15 mii locuitori.

[modifică] Turism

S-au descoperit unele urme străvechi de locuire din paleolitic în toată depresiunea Beiuşului, în peşterile de la Chişcău, Valea Sighiştelului, Recaş, Meziad, Câmpani. Pe Piatra Petranilor şi la Meziad au fost găsite aşezări neolitice fortificate. S-au descoperit unele urme străvechi de locuire din paleolitic în toată depresiunea Beiuşului, în peşterile de la Chişcău, Valea Sighiştelului, Recaş, Meziad, Câmpani. În apropiere de Beiuş se află Stâna de Vale, Pietroasa, Padiş.