Augustin Buzura
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Augustin Buzura - (* Beriţa, Maramureş, 1938) - Prozator şi eseist contemporan, autorul unor scenarii cinematografice. Din 1990 este preşedintele Fundaţiei Culturale Române iar intre 2003 si 2004 al Institului Cultural Român.
Cuprins |
[modifică] Schiţă biografică
- Liceul absolvit la Baia Mare; absolvă Facultatea de medicină şi Farmacie din Cluj (1958 - 1964).
- Renunţă la profesia de medic psihiatru şi se dedică literaturii. Metodele psihiatrice de investigare a conştiinţei umane se vor regăsi în romanele sale.
- Debutează cu volumul de nuvele Capul Bunei Speranţe în 1963.
[modifică] Romane publicate
- Absenţii (1970)
- Orgolii (1974)
- Feţele tăcerii (1974)
- Vocile nopţii (1980)
- Refugii (1984)
- Drumul cenuşii (1988)
- Recviem pentru nebuni şi bestii (1999)
[modifică] Referinţe critice
Augustin Buzura se opreşte în romanele sale de tinereţe asupra dramei intelectualului care intră în conflict cu sistemul comunist din lumea academică (Orgolii, Refugii) şi în aceste romane experimentează din punct de vedere narativ procedeul fluxului conştiinţei.
Următoarele romane sunt mai simple din punctul de vedere narativ, scrise la persoana a treia, eroii sunt hermeneuţi care doresc să reconstituie evenimente din trecut, întotdeauna controversate, cum ar fi cooperativizarea forţată şi fenomenul partizanilor şi a rezistenţei armate din munţi, revolta minerilor din Valea Jiului şi represiunea care a urmat după aceasta.
Buzura a continuat tematica romancierilor din "obsedantul deceniu" având la dispoziţie informaţii mai variate, pe care le culegea uneori intervievând pe cei implicaţi în evenimente, ca un veritabil sociolog. Poate şi din această cauză romancierul a fost unul dintre cei mai cenzuraţi în acea epocă, luptându-se cu cenzorii pentru fiecare frază.
[modifică] Romane traduse în limba franceză
"Éditions Noirs sur Blanc" a publicat:
