Alexandru Negoiţă
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Alexandru Negoiţă, născut la 11 aprilie 1926 în Ilovăţ/judeţul Mehedinţi, jurist, Doctor în Drept, profesor universitar de Drept Administrativ şi Ştiinţa Administraţiei.
După absolvirea liceului "Coriolan Brediceanu" în Lugoj , se înscrie în 1946 la facultatea de Drept a Universităţii din Bucureşti, pe care o absolvă în 1950. În sesiunea februarie 1951 trece Examenul de Stat. La 11 noiembrie 1950 este numit asistent la Facultatea de Drept. La început funcţionează ca asistent la Criminalistică, iar din 1953 la catedra de "Istorie a Statului şi Dreptului Românesc", precum şi la "Teoria Statului şi Dreptului", până în anul 1961. În anul 1961 este avansat lector universitar şi primeşte sarcina de a preda cursul de "Organizare a Instanţelor judecătoreşti şi a Procuraturii". Din 1968, când se înfiinţează Secţia Administrativă la facultate, predă cursul de Drept Administrativ, cu durata de doi ani, şi cursul de "Ştiinţa Administraţiei", cu durata de un an, la această secţie. În anul 1969 este avansat prin concurs Conferenţiar universitar. În anul 1977, o dată cu pensionarea profesorului Romulus Ionescu, începe predarea Dreptului administrativ şi Ştiinţei administraţiei la Secţia juridică a facultăţii, având şi responsabilitatea organizării învăţământului post-universitar în domeniul acestor discipline.
În 1967 obţine titlul de Doctor în Drept la Universitatea din Cluj, catedra de "Teorie generală a statului şi dreptului", cu teza "Organele obsteşti cu atribuţii jurisdicţionale".
Alexandru Negoiţă a urcat toate treptele ierarhiei universitare, fiind acreditat în 1992 ca profesor de Drept Administrativ şi Ştiinţa Administraţiei la Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative din Bucureşti. Predă şi la facultatea de Drept a Academiei de Poliţie "Alexandru Ioan Cuza" din Bucureşti. A contribuit la formarea unor cadre de înaltă calificare în administraţia de stat prin conducerea lucrărilor de doctorat, din care multe au văzut lumina tiparului.
Activitatea sa ştiinţifică s-a axat pe problematica istoriei şi teoriei statului şi dreptului, trecând în domeniul administraţiei publice, prin cercetarea sistemului judiciar din România în comparaţie cu diverse sisteme judiciare străine. Pe linia procupărilor sale ştiinţifice, a cercetat actul administrativ, operaţiunea administrativă şi contractul administrativ, ca forme juridice specifice în care se realizează dreptul administrativ, urmărind precizarea particularităţilor structurii voinţei juridice cuprinse în actul administratişi existenţa unei tipologii a actelor administrative, care influenţează structura regimului juridic aplicabil acelor acte. O deosebită atenţie a acordat-o organizării şi importanţei contenciosului administrativ, propunând extinderea aplicării regimului juridic şi asupra actelor pe care le fac alte autorităţi administrative în afara celor cuprinse în sistemul administraţiei publice, precum şi extinderea controlului pe calea contenciosului asupra actelor administrative de jurisdicţie. Ambele propuneri au fost introduse în reglementarea contenciosului administrsativ prin legea 29 din 1990.
Valorificarea cercetării ştiinţifice în domeniul organizării administraţiei publice privind problema autonomiei locale s-a reflectat în proiectul de lege privitor la organizarea administraţiei locale iniţiat de guvernul României, Alexandru Negoiţă făcând parte din colectivul care a întocmit acest proiect. A mai lucrat în cadrul unei comisii de elaborare a Codului Administrativ în cadrul Consiliului Legislativ, în comisia specială de pe lângă Secretariatul General al Guvernului pentru elaborarea Legii Contenciosului Administrativ, în comisia Ministerului Justiţiei de pregătire a Legii contravenţiilor.
[modifică] Publicaţii
Activitatea didactică şi de cercetare a lui Alexandru Negoiţă se reflectă în elaborarea a aprox. 120 lucrări ştiinţifice, cursuri universitare şi manuale pentru liceele de specialitate administrativă şi economică, studii monografice, articole de specialitate, recenzii.
- Organizarea organelor obsteşti cu atribuţii jurisdicţionale, 1960
- Organizarea instanţelor judecătoreşti şi a procuraturii, 1967
- Conducerea şi organizarea administraţiei şi economiei locale, 1971 şi 1978
- Ştiinţa administraţiei, 1972 şi 1977
- Drept administrativ, 1973, 1995 şi 1996
- Centralism şi autonomie în activitatea de stat, 1974
- Drept administrativ şi Ştiinţa administraţiei, 1988, 1991 şi 1993
- Elemente de Drept (în colab.), 1992 şi 1996
- Contenciosul administrativ, 1992
- Democraţia locală în România contemporană, 1995
- Drept administrativ (în colab.), 1999
