Ţintar

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Ţintarul (cunoscut şi sub numele de moară) este un joc de societate jucat în doi, din categoria jocurilor de strategie. Tabla de joc are desenate trei pătrate concentrice şi conectate la mijlocul laturilor, ca în figura alăturată. Colţurile dreptunghiurilor şi mijloacele laturilor sînt marcate cu puncte care arată cele 24 de poziţii în care se pot plasa cele 18 piese, cîte nouă de fiecare jucător.

Cuprins 1 Istoric 2 Reguli şi desfăşurare 3 Caracteristici 4 Strategie 5 Competiţii 6 Variante 7 Note 8 Legături externe

[modifică] Istoric

Jocul are o lungă tradiţie atît în Europa cît şi în afara ei. Două desene ale tablei de joc, sub formă de graffiti, au fost găsite în templul Ramesseum din Kurna, Egipt, datînd aproximativ din 1440 î.Hr. şi se crede că Egiptul este ţara de originie a ţintarului.

Săpături efectuate recent în peştera Church Hole din defileul Creswell Crags, Nottinghamshire, Anglia, au scos la iveală o piatră în care era săpat desenul tablei de ţintar.^[1] Descoperirile efectuate în peşterile din acest defileu arată că zona a fost locuită din timpul ultimei glaciaţiuni, dar piatra cu tabla de ţintar nu a fost încă datată.

De asemenea jocul a fost jucat încă din antichitate în multe alte părţi ale lumii, printre care Africa de Sud, India, Sri Lanka, China, Grecia (Acropole, Atena), Fenicia, Israel, Germania, Peninsula Istria, Irlanda şi nordul Europei. Din secolul al XIII-lea se păstrează urmele sale în peninsula iberică pentru ca în secolul al XIV-lea să se răspîndească în întreaga Europă, existînd semne că a fost jucat adesea la curţile regale ale diferitelor ţări europene. În secolele care au urmat probabil ţintarul a fost cel mai popular joc de societate, abia la începutul secolului al XIX-lea fiind înlocuit de jocul de şah.

În piesa Visul unei nopţi de vară a lui William Shakespeare, personajul Titania se plînge (în actul al II-lea, scena I) că ţintarul nu mai este jucat: „The nine men's morris is fill'd up with mud” („Ţintarul s-a umplut cu noroi”). Se poate bănui că jocul era practicat mai ales în aer liber, iar tabla de joc era trasată pe pămînt.

În România există o tradiţie lungă a acestui joc. Ca piese se folosesc adesea bobi de fasole şi porumb.

[modifică] Reguli şi desfăşurare

La începutul partidei tabla de joc este goală. Jocul se desfăşoară în două etape:

• În prima etapă jucătorii pun pe rînd cîte una din piesele proprii pe punctele tablei de joc. Această etapă se încheie cînd sînt plasate pe tablă toate cele 18 piese.
• În a doua etapă jucătorii mută pe rînd cîte una din piesele proprii.

Jucătorul care începe jocul este decis fie de comun acord, fie de exemplu prin aruncarea unui zar.

Scopul urmărit de fiecare jucător este de a elimina una cîte una piesele adversarului. Pierde jucătorul care fie ajunge să aibă numai două piese, fie nu-şi poate muta nici o piesă.

Regulile de joc, aplicate în ambele etape, sînt:

• Într-un punct nu poate fi plasată decît o singură piesă.
• Mutarea unei piese se face numai de-a lungul uneia dintre liniile trasate pe tabla de joc şi numai într-un punct învecinat. Atunci cînd un jucător ajunge să aibă trei piese, mutarea se poate face oriunde pe tabla de joc, nu numai de-a lungul liniilor.
• Cînd un jucător realizează un şir de trei piese proprii de-a lungul uneia din liniile tablei — configuraţie numită „moară” — el trebuie să aleagă una din piesele adversarului şi s-o elimine de pe tabla de joc. Piesa aleasă pentru eliminare trebuie să nu facă parte dintr-o moară; în unele unele variante ale jocului această regulă se ignoră atunci cînd toate piesele adversarului sînt incluse în mori.
• În prima etapă, de plasare a pieselor pe tabla de joc, este posibil ca un jucător să închidă două mori simultan. În acest caz unele variante permit eliminarea a două piese ale adversarului, iar altele permit eliminarea unei singure piese.

Uneori jocul ajunge în impas, în sensul că se repetă aceleaşi configuraţii de joc fără a se elimina nici o piesă. În asemenea cazuri rezultatul se poate declara remiză dacă pe durata unui număr stabilit de mutări (15, 50 etc.) nu a fost eliminată nici o piesă sau dacă aceeaşi configuraţie a pieselor se repetă pentru a treia oară.

[modifică] Caracteristici

Matematicianul elveţian Ralph Gasser a estimat că, în varianta principală a jocului, numărul total de configuraţii valabile ale pieselor se ridică la 10¹⁰ şi că numărul total de partide distincte este de aproximativ 10⁵⁰. Tot el a demonstrat că o partidă în care ambii jucători joacă perfect se termină întodeauna cu remiză; Gasser a realizat şi un program de calculator numit Bushy, considerat cel mai bun jucător de ţintar.

[modifică] Strategie

În prima etapă a jocului, jucătorii cu experienţă nu realizează mori şi nici nu-şi împiedică adversarul să construiască mori, concentrîndu-se mai mult pe ocuparea unor poziţii stategice, cum ar fi cele patru intersecţii de pe pătratul mijlociu. Poziţiile din colţurile pătratelor oferă prea puţină mobilitate şi sînt evitate.

Configuraţia în care un jucător poate realiza o moară la fiecare mutare, prin deplasarea înainte şi înapoi a unei singure piese, se numeşte „morişcă” sau „moară dublă”. În diagrama din figură jucătorul cu piesele roşii are o astfel de configuraţie. De obicei, primul jucător care reuşeşte să construiască o morişcă va cîştiga partida; în exemplul dat jucătorul cu piesele roşii cîştigă chiar dacă urmează albastrul la mutare.

[modifică] Competiţii

Ţintarul este promovat la nivel internaţional de Welt-Mühlespiel-Dachverbandes (Federaţia Mondială de Ţintar), care organizează în mod regulat competiţii. Pentru scopul acestor competiţii, WMD a stabilit reguli precise de joc. În urma promovării, s-au înfiinţat centre de ţintar în numeroase ţări; pînă în 2006 existau astfel de centre în Elveţia, Germania, Austria, Marea Britanie, Republica Cehă, Italia şi Polonia.

[modifică] Variante

Deşi varianta prezentată aici este cea mai răspîndită, mai există şi alte tipuri de ţintar, cu diferite configuraţii ale tablei de joc (inclusiv în trei dimensiuni) şi diferite numere de piese de care dispune fiecare jucător: 3, 4, 5, 7, 12 etc. De asemenea, regulile de joc pot suferi unele modificări.

În unele din variantele de regulament se interzice ca după deschiderea (dezalinierea) unei mori aceasta să fie refăcută imediat. Jucătorul trebuie să mute mai întîi altă piesă şi abia apoi poate reînchide moara.

Una dintre variantele secundare mai des întîlnite este aceea în care colţurile pătratelor sînt unite cu linii diagonale, în total patru. Pe această tablă de joc desfăşurarea unei partide este mai rapidă şi dă jucătorilor mai multă libertate de mişcare.

[modifică] Note

1. ↑ en 24 Hour Museum: „Archaeologists dig up more Ice Age remains at Creswell Crags”, articol de Graham Spicer

[modifică] Legături externe

• DoiZece.Neogen.ro: Regulamentul de joc al ţintarului
• fr Ludoteka.com: „Jeu du moulin”
• fr Le médiéviste: „Le jeu de Merelles au Moyen-âge”
• en Modar Neznanich: „Merels”
• fr L'Abbaye royale de Chaalis (secţiunea „Le jeu du moulin”)
• en Games of No Chance: articolul lui Ralph Gasser, „Solving Nine Men's Morris”
• de Welt-Mühlespiel-Dachverbandes: situl oficial